marți, 31 ianuarie 2012

PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - PECETLUIREA CELOR 144.000 DE MISIONARI EVREI

 Aici are loc pecetluirea celor 144.000 de misionari Evrei capitol socotit a fi prima paranteză deoarece, recolta pentru Dumnezeu a unui popor ce nu se poate număra ce depășește recolta tuturor secolelor precedente normal ar fi acest capitol a se afla între cap 16 și 18., fapt însă ce nu schimbă cu nimic datele problemei.
Ca primă informație minunată este faptul că mai întâi toți cei 144,000 au adus fiecare unul dintre neamuri așa cum ne relatează capitolul 14 unde împreună cu Domnul Isus pe muntele Sionului mai stăteau144000 denumiți ca fiind prima pârgă pentru Dumnezeu și Miel dintre neamurile pământului ce nu pot fi și nu trebuie confundați cu primii 144000 care sânt numai Evrei din cele 12 seminții.
Din capitolul următor 8, vedem un lucru foarte interesant, și anume imunitatea totală a celor ce au pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu cărora lăcustele cu otrava lor de viperă nu le pot face nici un rău.
Din Efeseni 1-13 vedem că  „noi după am auzit Cuvântul și am crezut în el am fost pecetluiți, pecete invizibilă care ne conferă prin analogie imunitatea împotriva lăcustelor infernale
Aici este important de relatat faptul că din cele douăsprezece seminții care au oferit fiecare câte douăsprezece mii de misionari, lipsește seminția lui Dan din nordul Israelului, ca o dovadă că din această seminție va apare Anticristul.
Iacov prin duhul său profetic când a rostit binecuvâtările ajungând la fiul său Dan, deodată se întristează definindu-l ca fiind un „șarpe pe drum o năpârcă (viperă) pe cărare mușcând călcâele calului făcând să cadă călărețul pe spate„ Geneza 49-17.
Având în vedere Duhul lui Dumnezeu acest fapt, ce se va petrece printre cei doisprezece copii ai lui Iacov ca și fapta lui Iuda printre cei doisprezece apostoli, Iacov cheamă pe cei doi copii ai lui Iosif născuți în Egipt, și î-i înfiază înainte de moarte, deciziile și hotărârile Patriarhilor în Biblie sânt considerate legi dând nume pomilor satelor orașelor, izvoarelor fântânilor etc.
În virtutea acestor prerogative Manase și Efraim devin copiii lui Iacov, iar Dan deoarece Anticristul va fi un Evreu din această seminție, nu mai poate oferii 12000 de misionari pentru evanghelizarea ce se va face în timpul Necazului cel Mare, locul lui Dan fiind luat de Manase cel înfiat, iar Iosif oferă  12000 de misionari ca unul din cei 12 fii ai lui Iacov.
Iacov apare astfel printre cei mai mari prooroci ai tuturor timpurilor. 
 Capitolul 7 reprezintă de fapt anticipat rezultatul biruitorilor din marea deflagrație a Necazului cel Mare.
Toate cele trei seturi de judecăți, adică ruperea celor 7 peceți, sunetul celor 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 potire, între judecata a șasea și a șaptea, au loc unele paranteze, iar în cazul de față este vorba de prezentarea celor 144000 de misionari Evrei  de talia lui Pavel între ruperea pecetei a 6-a și a pecetei a 7-a, tocmai pentru a separa numărul omului care este 6 de numărul Domnului care este 7.

PATMOS - CLEPSIDRA TIMPULUI - APOCALIPSA .............. CAPITOLUL 6 RUPEREA PRIMELOR 6 PECEȚI.

Capitolul 6 începe cu ruperea primelor 6 peceți adică, primul din cele 3 seturi de judecăți, acțiune executată personal de Domnul Isus. La ruperea primelor 4 peceți  apar patru cai primul alb, al doilea roșu al treilea negru și ultimul galben, primul simbolizând pe anticristul al doilea comunismul al treilea moartea iar cel de-al patrulea evident  doliul.
La ruperea pecetei a cinci ea au fost auzite glasurile martirilor de sub altar care cereau răzbunare.
Li s-a spus să mai aibă puțină răbdare ca să se împlinească numărul prestabilit, și li s-a dat noi haine albe. 
Acești martiri nu fac parte din cei din timpul Bisericii deoarece ei au fost primii la înviere și au plecat pe norii cerului, împreună cu cei ce vor fi în viață  la venirea Domnului Isus, pentru răpirea Miresei.
Ei sânt martirii ruperii primelor patru peceți ale căror suflete așteaptă sub altar, împlinirea numărul programat.
La ruperea pecetei a șasea a avut loc o mare catastrofă cu soarele și luna și o ploaie de meteoriți după care munții și ostroavele au fost mișcate, iar oamenii se rugau acum munților și dealurilor nu lui Dumnezeu, singurul care aude vede și poate interveni. 
După ruperea celor 6 peceți apare prima paranteză a Apocalipsei descrisă în următorul capitol.

luni, 30 ianuarie 2012

BISERICA NEOPROTESTANTĂ BETEL - PITEŞTI

PATMOS - CLEPSIDRA TIMPULUI. APOCALIPSA Cap. 5 CONTINUAREA REVELAȚIEI CEREȘTI.


Cei patru...
În continuare și în capitolul 5 ni se arată ce mai putem vedea în ceruri și anume o carte în mâna dreaptă a Celui ce sta pe scaunul de Domnie pecetluită cu 7 peceți, pe care nimeni nu le putea dezlega.
Din mulțimea asistenței adică a celor patru făpturi vii a celor 24 de bătrâni numai Ioan a început să plângă, probabil credea pecetluită soarta omenirii, dar unul din cei 24 i-a spus să nu mai plângă, deoarece Domnul Isus Mântuitorul prezentat ca Miel, dar în calitate de Judecător este  Leul din seminția lui Iuda biruitorul „NICA„ în Greacă.
Ioan deși se găsea printre ființe divine era singurul care plângea, știind ce lăsase în urmă, o lume pierdută ce părea pecetluită pentru eternitate.
Capitolul 4 și 5 din Apocalipsă, oferă cel mai complet tablou despre realitățile ultime, din care vedem o permanentă procesiune de adorare laudă, respectiv Făpturile vii cei 24 bătrâni toți îngerii și pe toate făpturile din toate locurile stăpânirii lui Dumnezeu însoțite de fulgere glasuri și tunete.

duminică, 29 ianuarie 2012

PATMOS, CLEPSIDRA TIMPULUI - REVELAȚIA ULUITOARE DIN CAP 4.

 Primul om de pe această planetă care a putut vedea la fața locului modul de organizare al universului infinit a fost sfântul Apostol și Evanghelist Ioan într-o grotă din insula Patmos unde a fost exilat ca să moară.
 Așa cum Gagarin  a fost primul om care a văzut că pământul este rotund din prima navă cosmică, dar pentru că a zis că nu L-a întâlnit pe Dumnezeu, a doua oară L-a întâlnit dar ca Judecător, ne mai ajungând viu pe pământ.
Toate relatările din capitolul 4 ne arată o descriere a ultimei realități, deoarece dincolo de ce a văzut și auzit Ioan, categoric, nu mai e nimic, fiind obligat să cuprindă în limbajul omenesc limitat,  descrierea nemărginiri eterne.
Dacă relatările sale pot fi și sânt contestate, aceasta nu schimbă cu nimic realitatea așa cum dacă toți nevăzătorii ar decide la un consiliu al lor, că soarele nu există deoarece ei nu-l văd, prin aceasta nu ar schimba cu nimic realitatea actuală a soarelui.
Omenirea va continua să investească sute de miliarde de dolari, în cercetarea universului, dar după ce au scrutat universul patruzeci de miliarde ani lumină așa cum am spus mai sus, au declarat, că se află tot la marginile sale.
Filmând grota unde a fost scrisă această carte, am înțeles acolo că e ceva dincolo de cele mai moderne și sofisticate telescoape, revelația Divină, care nu se primește, în lumina reflectoarelor ci în adâncimea unei peșteri întunecate.
Dacă a existat și există progres în societatea umană, Biblia este acea ce a determinat aceasta, deoarece 95% din savanții lumii sânt creștini.
Dar realitățile eterne și spirituale, nu pot fi  descoperite în laboratoare, sau cu aparate astronomice, ci revelate.
Dacă toate resursele omenirii ar fi investite în cercetarea universului, niciodată informațiile obținute nu ar putea fi comparabile cu relatările din cap 4 al Apocalipsei.
Nu magnetismul, antimateria, magia, spiritismul, vor putea aduce informații despre realitatea ultimă, ci numai revelația autentică ce tinde să fie diabolic imitată, tendința maimuțelor și a celor ce se cred urmași ai lor.
Ioan a ieșit din mărginirea celor două constrângeri ale timpului și spațiului, pentru a vedea și relata nemărginirea, prin revelație autentică.
E un loc infinit pentru care se   folosește omenescul cuvânt Scaun, de pe care pornesc lumini și energii nedefinite, încadrat de un curcubeu reflectat de apele de deasupra întinderii, din ziua a doua a creațiunii.
Scaunul de domnie este înconjurat de 24 de lideri ce au 24 de cununi din aur și de aici începe uluitoarea revelație după care planeta noastră se sincronizează în timp cu sistemul de organizare al universului, deoarece Ioan nu a ajuns  în al treilea cer ca Pavel, ci chiar în Cerul Cerurilor vecinice.
Din punct de vedere astronomic în acest univers, numai pe planeta noastră ziua are 24 de ore, timp determinat de perioada de rotire în jurul axei sale, fapt unic în univers deoarece fiecare astru are un timp specific de rotație, ca și orice ființă omenească de pe pământ, unde datorită celor 42 de cromozomi, nici în 20 miliarde de ani probabilitatea de a de a se naște doi oameni la fel este exclusă, ca și timpul astronomic de 24 ore pentru două planete.
Totdeauna am crezut că planeta noastră este un astru pierdut în infinitul univers, dar după experiența din Patmos am  înțeles că aici pe tera este singurul loc unde a venit Fiul lui Dumnezeu, unde a murit a înviat și iarăș va  veni cu mărire și slavă.
E cert că Dumnezeu nu are decât un Fiu și dacă Fiul lui Dumnezeu a venit aici pentru a Se logodi și pentru a găsi o mireasă, atunci această planetă nu mai este un astru pierdut în infinit, ci un loc special destinat în conducerea universului.
Al doilea motiv care mi-a schimbat optica, e faptul că Dumnezeu a instituit prin legea lui Moise ca în toată perioada Vechiului Testament, din urmașii lui Aaron să se formeze 24 de cete preoțești care să se schimbe din oră în oră pentru slujba, spre slava lui Dumnezeu.
Astronomii Egipteni au făcut primul calendar cu 365 de zile anul și 24 de ore ziua, deci Evrei aveau informația timpului.
Sincronizarea timpului de pe tera de 24 ore, cu timpul universal văzut în cei 24 de lideri din jurul Scaunului de domnie, ne conduce la concluzia că planeta noastră este supravegheată tot timpul prin cei 24 de lideri, sau bătrâni ilders lideri în engleză.
Dar nu numai 24 de ore planeta noastră este protejată noi fiind via pe care Dumnezeu o udă în fiecare clipă.
Isaia 27-3.
S-ar putea interpreta și combinația fericită a celor 12 apostoli cu cele 12 seminții ale lui Israel.
Toate viziunile lui Ioan au fost declarate chiar de Dumnezeu că sânt vrednice de crezare și adevărate. Ap. 20-5.
Adică trebuie să acceptăm viziunile lui Julvern privind călătoriile sale imaginare pe lună deoarece s-au confirmat, iar sigură a lui Dumnezeu o punem la îndoială?
De altfel s-a confirmat faptul că tot ce este accesibil minții umane, în mod categoric este și posibil și aceasta depinde de gradul de sensibilitate profetic.
De fapt primul verset din capitolul 4 al Apocalipsei unde se vorbește despre o ușe deschisă în cer și despre cel dintâi glas muzical,  deschide infinite orizonturi pentru ori ce creștin practicant.
Ușa cerului se deschide, pe vertical celui ce nu avea nici-o ușă deschisă pe orizontal, un condamnat al imperiului Roman și exilat doar pentru mărturia lui Isus.
O ușe deschisă e totdeauna simbolul speranței. Am plecat din acea grotă subterană și întunecată cu sentimentul dureri, umilinței, infernale ce se poate administra unei ființe umane, lipsită de orice apărare.
Ori ce fiară sălbatică, orice șarpe putea intra acolo, dar dintr-o dată din acel abis, Ioan este chemat în armonia și muzicalitatea Paradisului.
Cred că o bună parte din cei aproape trei ani cât Ioan, a fost exilat în Patmos, trupul său a rămas acolo în stare vegetativă iar duhul său a fost așa cum ni se relatează chiar de Ioan, în locurile cerești.
Poate înclinația oamenilor de a vorbi mult acum  se bazează pe această premoniție că acolo totul este o melodie, ne mai având această posibilitate deși Petru ne spune că cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască.
Nimic nu este mai măreț și mai încurajator pentru un muritor acum și pururea, ca făgăduința că, oricând are intrarea deschisă în cer pe calea nouă și vie deschisă de Domnul la Calvar.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

MIELUL LUI DUMNEZEU CENTRUL UNIVERSULUI.

Tot echilibrul din infinitul univers și din Biserică se datorește faptului că Fiul lui Dumnezeu în mod tainic și prin energii ce nu pot descrise, se află în centru, dorind a se afla și în centrul vieții noastre, căci numai astfel putem avea o viață echilibrată și sănătoasă. Ap.1-19 și 5-6.
Acolo unde sânt doi sau trei adunați în numele Meu, și Eu sânt în mijlocul lor. Matei 18-20.
Independența este bună, dar numai în cadrul interdependenței, care guvernează universul lui Dumnezeu.
De la infinitul micro-univers atomic până la infinitul macro-univers astronomic, funcționează această lege a gravitației universale, revelată de Biblie și oficializată de marele creștin și savant Newton.
„Ridicați-vă ochii în sus și priviți. Cine a făcut aceste lucruri, Cine a făcut să meargă după număr în șir oștirea lor, El le cheamă pe toate pe nume, așa de mare  este puterea și tăria Lui că una nu lipsește.„ Isaia 40-26.
Energia care ține totul în mișcare echilibrată atât în infinitul univers vizibil cât și în cel invizibil, este Duhul Sfânt una din persoanele trinității Divine.
Fără această prezență, nu se poate vorbii de stabilitate sau echlibru. Cele două simboluri ale Domnului Isus, de Miel, sau de Leu, relatate în capitolul 5 al Apocalipsei demonstrează, că EXTREMEL BLÂNDEȚEI ȘI ALE FORȚEI aparțin numai Domnului Isus, și numai aceste două simboluri sânt suficiente pentru a demonstra caracteristicile necesare factorului de echilibru.
Din versetul 19 al capitolului 1 rezultă că Apocalipsa se împarte în trei etape.
1 Lucrurile văzute.
2 Lucrurile care sânt.
3 Lucrurile care vor veni.
Capitolul 1 ne vorbește despre lucrurile văzute de Apostolul Ioan descoperite prin îngerul personal al Domnului Isus.

Cap 2 și 3, ne descriu, CELE 7 ETAPE ALE BISERICII VIZIBILE.

Capitolul 2 și 3 al Apocalipsei relatează lucrurile care sânt, începând din acel moment și până-n zilele noastre, respectiv perioada istoriei vizibile a Bisericii în cele șapte etape ale sale respectiv Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodiceea.
Perioadele respective au fost aproximativ în general acceptate după cum urmează.
1 Efes Biserica apostolică            ( A.D. 30-100 )
2 Smirna Biserica suferinței        (A.D. 100-313 )
3 Pergam Biserica statală           ( A.D. 313-590 )
4 Tiatira Biserica papală           ( A.D. 590-1517 )
5 Sardes Biserica reformei     ( A.D. 1517-1790 )
6 Filadelfia Biserica misionară ( A.D.1790-1900 )
7 Laodiceea Biserica apostată ( A.D. 1900- - - - )
Existau mai multe Biserici în Asia Mică, dar au fost  alese numai aceste 7 enumerate mai sus, deoarece duhul autentic al proorociei „mărturia lui Isus„ a putut găsi în cele 7 Biserici contemporane de atunci, exact ce ace va caracteriza fiecare din cele 7 etape ale istoriei vizibile a Bisericii pe pământ.

Îngerii celor șapte Biserici sânt cele 7 stele pe care apostolul le-a văzut în mâna dreaptă a Domnului Isus.
Toate conversațiile au loc între îngerul Domnului Isus, care vorbește prin Ioan și îngerul fiecărei Biserici.
Au fost și sânt multe comentarii privind cine este îngerul Bisericii în condițiile în care se vede că este personal răspunzător de tot ce e negativ în Biserici.
Pentru a evita scurt circuitul interpretărilor eu consider că din moment ce biruitorii sânt personalizați adică „celui ce va birui„ înseamnă că îngerul fiecărei Biserici, este fiecare membru al Bisericii.
După căderea îngerilor ce L-au urmat pe Lucifer, despre restul îngerilor ni se spune că sânt „Duhuri
Slujitoare„ nesupuse căderii deci nu despre ei este vorba ci despre noi.
Un argument în plus pentru gândul că îngerul celor șapte Biserici din Asia Mică luate ca etalon sânt sfinții, o găsim în Evrei cap. 12- 20, unde sfinții copiii lui Dumnezeu au intrat în adunarea în sărbătoare a ÎNGERILOR.
Dar poate cea mai bună veste, este că îngerii Bisericii sfinții, se găsesc în mâna dreaptă a Domnului Isus, ce ace constituie cea mai mare garanție cu toate vicisitudinile vieții, că chiar dacă au păcătuit avem un Mijlocitor . Apoc. 1-20.   
Vizitând împreună cu familia Herman din Poiești în anul 2007 ruinele celor șapte Biserici din Asia Mică, am constatat că poziția lor geografică constituie un triunghi, dreptunghi, cu dreapta orizontală de la Efes la Smirna circa 150 klm., ipotenuza trece prin Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia Laodiceia, iar dreapta verticală leagă Laodiceia de Efes în linie dreaptă.
Pastorul Bisericii din Efes a fost tocmai autorul sau scriitorul cărții, care fiind Apostolul iubirii în nici un caz dacă dânsul ar fi îngerul Bisericii, nu i s-ar putea reproșa că și-a pierdut dragoste dintâi, confirmându-se faptul că îngerul fiecărei Biserici este fiecare copil al lui Dumnezeu.
EFESUL este prima perioadă cam de o sută de ani a bisericii primare din istoria vizibilă a bisericii care a început în ziua Rusaliilor sau Cincizecimi  pe acest pământ.
Această Biserică a fost înființată în a doua călătorie a Ap Pavel în Efes, localitate unde a stat aproape 3 ani Fapte 18.
Datorită faptului că era un oraș comercial înfloritor locuit mai mult de Evrei, biserica a crescut foarte mult cu un astfel de apostol ca Pavel, și cu un astfel de pastor ca Ioan.
Când am ajuns acolo am fost transportați gratuit la un mare magazin de haine, situat chiar la locul de intrare în incinta ruinelor, negustoria menținându-se până-n zilele noastre fiind și un important punct maritim, la marea Mediterană și Egee și poate de aceea se și numea „orașul dorințelor„.
Dealtfel toate locurile Biblice sânt închise păzite și protejate, având doar un singur loc de intrare cu plata unei taxe de circa 10 $.
Din gloria de altădată se păstrează amfiteatrul Roman făcut din piatră cu peste 50.000 de locuri fațada marei biblioteci, drumurile pavate, coloanele de marmură, și ruinele zeiței Diana ce se credea că este căzută din cer.
Progresul biserici s-a datorat și faptului că ei după înălțarea Domnului Isus, fiind de față la acesta, potrivit declarațiilor îngerilor, credeau că Domnul revine în generația lor.
Deși i se recunosc toate faptele bune, totuș i se reproșează că a pierdut dragostea dîntâi.
Acest reproș era de fapt un avertisment pentru toate generațiile următoare, și care trebuia să înceapă cu prima Biserică deoarece timpul a demonstrat că acesta a fost pericolul din toată istoria vizibilă a bisericilor.
Ei urau Nicolaismul pe care și Domnul î-l ura.
Eclesiasticismul adică tendința omului a căpeteniilor religioase, de a controla Bisericile a constituit și constituie pericolul substituirii Duhului Sfânt cu orice altceva.
Biruitorilor le este făgăduit accesul la pomul vieții.
Ce au pierdut primii oameni le este dat biruitorilor din prima biserică.

SMIRNA situată în orașul Ismir de astăzi, este biseica din perioada marilor persecuții. „Vei avea un necaz de zece zile„.
Orașul a fost construit de Alexandru cel Mare cu trei secole înainte de Domnul Isus și făcea parte din drumul mătăsii care lega toate orașele răsăritului cu Roma.
Referindu-se la cei 10 împărați, din această perioadă.
Smirna, și Fildelfia, sânt singurele Biserici  cărora îngerul nu le reproșează nimic.
Iată numele celor 10 împărați.
1 Nero         A.D.54-68 Crucificarea lui Petru.
2 Domițian  A.D 81-96 Exilarea lui Ioan în Patmos.
3 Traian       A.D 98-117 Arderea lui Ignațiu.
4 Marc Aurelius 161-180 Uciderea lui Iustin.
5 Severus    A.D.193-211.
6 Maximinius       235-238.
7 Decius      A.D. 249-251.
8 Valerian    A.D. 253-260.
9 Aurelian    A.D. 270-275.
10 Dioclețian A.D. 284-305.
Acesta ultimul, a fost cel mai crud împărat ce a ordonat distrugerea tuturor cărților creștine.
Se estimează că în perioada acestei biserici au fost martirizați peste 5 milioane de creștini.
„Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții„ li s-a spus, și au făcut exact ce trebuia, Biblia și istoria a confirmat acest lucru.
Am avut la mine o Biblie în limba Turcă pe care am oferit-o unui turc la micul dejun pe nume Ismael care din clipa aceea a devenit îngerul nostru, a intervenit la primar a deschis muzeul numai pentru noi ca să putem filma „AGORA„ locul istoric din Ismir un oraș mai mare ca Bucureștiul, ne-a călăuzit până la plecare deoarece nu puteam ieșii singuri oferindu-se să ne conducă la Efes, dar era prea mult.

PERGAM este perioada ce începe cu domnia lui Constantin cel Mare, care deși a adus libertate creștinilor, fiind primul împărat Roman care participă la un Sinod cel de la Niceia din anul 325, totuș prin definiție pergam înseamnă „împreunare„ de la grecescul  cuvânt „gamos„ dar trecerea de la persecuții la funcții însemnate, a dus d.p.d.v. spiritual la un amestec cu lumea.
Încercarea de a uni cultele păgâne cu creștinismul a fost ce mai puternică lovitură  a vrăjmașului.
Toate tradițiile păgâne legate de cultul morților a fost prima condiție a noi religii așa zise creștine.
S-a potrivit de minune ofertele păgâne cu natura umană care unește orice sărbătoare cu nelegiuirea.
Așa se face că cele mai multe drame se petrec cu ocazia marilor sărbători.
Despre această biserică se spune că locuiește acolo unde este scaunul de domnie a lui Satan.
Practicile noi introduse sânt:
1 anul 300 rugăciunile pentru morți și semnul crucii
2 anul 375, închinarea la sfinți îngeri și moaște
3 anul 394  introducerea maslului.
4 anul 431  închinarea la Sfânta Fecioră.
5 anul 500  îmbrăcarea preoților diferit de mireni.
6 anul 526  ungerea specială.
7 anul 593  doctrina purgatorului contrară Bibliei.
8 anul 600  serviciul religios în latină și adresarea rugăciunilor direct Maici Domnului.

Pe lângă toate acestea este introdusă doctrina lui Balaam a toleranțelor, și a Nicolaiților, a unui oarecare Nicolae care a introdus erezia ca toți clerici să fie socotiți ca o clasă superioară privilegiată față de laici.
Biserica din Efes ura această învățătură pe care au considerat-o ca o erezie fapt foarte apreciat de Domnul Isus, dar la mare rang în Pergam.

TIATIRA este perioada cea mai lungă din istoria vizibilă a Biserici lui Dumnezeu, ce durează aproape 1000 de ani perioada numită „întunecata eră a Evului Mediu„ în care Catolicismul a introdus în Biserică tot felul de tradiții care nu au nimic de a face cu creștinismul.
Cuvântul tiatira este format din două cuvinte și anume primul care înseamnă jertfă sacrificiu iar al doilea tira care înseamnă a continua, cu alte cuvinte „jertfa necurmată„
Biserica a fost chiar în centrul orașului Akhisar, iar ruinele sale sânt bine protejate acum de statul Turc și acum este încadrată cu multe flori, așa cum se poate vedea în filmul celor 7 Biserici din Asia Mică, făcut cu ocazia vizitării lor.
Singura dată când se vorbește de Tiatira în afara textului din Apocalisă, este în Faptele Apostolilor 16. 14-15 când Pavel este chemat într-o vedenie să treacă în Macedonia, unde în cetatea Filipi numită așa după numele tatălui lui Alexandru Macedon Filip, întâlnește o femeie pe Lidia vânzătoarea de purpură din Tiatira, care nu numai că se convertește la creștinism, ca prim rod al Europei pentru Hristos, dar î-l cheamă în casa sa pe Pavel, și după ce a fost botezată ea și toată casa ei,  Pavel nu știm pentru cât timp a rămas în casa ei.
În Tiatira este și acum cunoscut numele Lidiei, dovadă că era o femeie cu vază, iar purpura era foarte căutată pe vremea aceea pentru îmbrăcămintea regilor.
Fiind o femeie cu o mare influență, este sigur că a dus cu sine în orașul său natal vestea bună a Evangheliei, și astfel o femeie înțeleaptă și de afacerii, pune bazele unei Biserici autentice cu toate devierile ulterioare.
„Un singur cuvânt spune Domnul și femeile aducătoare de vești bune sânt o mare oștire„ Ps 68-11.
 Cu ce frumoase cuvinte se adresează îngerul Bisericii.
Știu faptele tale dragostea ta credința ta, slujba ta răbdarea ta faptele tale de pe urmă care sânt mai multe ca cele dintâi„ Ap. 2-19, exact ce ne arată Cuvântul că a făcut Lidia din Tiatira.
Din nefericire în cele mai multe Biserici atunci ca și astăzi, au un început foarte bun, dar apar pe parcurs, practici și influențe care degenerează.
Datorită perioadei lungi de existență a Bisericii din Tiatira Iată câteva din practicile anti-Biblice introduse    în timpul acestei Bisericii:

1 anul 607 Boniface lll ordinează primul papă.
2 anul 709 sărutul picioarelor papilor.
3 anul 786 legalizarea închinări la chipuri și relicve.
4 anul 850 se introduce obiceiul sfințirii apei.
5 anul 995 se introduce postul de vinerea.
6 anul 1079 se instituie principiul celibatului pt. preoți
7 anul 1090 rugăciunea pe podea.
8 anul 1184 instituirea inchiziției.
9 anul 1190 se introduce vânzarea de indulgențe.
10 anul 1215 se instituie teoria transsubstanțierii.
11 anul 1220 adorarea anafurii wafer ( Host ).
12 anul 1229 interdicția citirii Bibliei de către laici.
13 anul 1414 cupa iertării poporului în comunitate.
14 anul 1439 decretarea doctrinei purgatorului, și
                       și a celor 7 sacramente.
15 anul 1508 se introduce „Ave Maria„
16 anul 1534 se înfințează „Ordinul Iezuit„
17 anul 1545 se aprobă egalitatea tradiției cu Biblia.
Cea mai îngrozitoare definiție din Biblie „adâncimile Satanei„ este atribuită acestei biserici adică sistemului religios, care în această etapă neagră a evului mediu, și-a luat rolul de încoronare a tuturor regilor și împăraților lumii.
  
SARDESUL este perioada bisericii vizibile care a început cu frumoasa reformă a lui Luther, dar care a degenerat în 200 de ani de existență până acolo încât îngerului bisericii i se spune că î-i merge numele că trăiește dar este mort.
Geografic sardesul este înconjurat de munți și dealuri de o frumuseță rară, la marginea localității Sart, cuvânt apropiat cu denumirea Bisericii.
Omul de care s-a folosit Dumnezeu Luther în cea mai întunecată etapă a istoriei a schimbat cursul evenimentelor revoltătoare, de a se plăti cu bani prin cumpărarea indulgențelor, iertarea tuturor păcatelor, așa încât toți săracii erau condamnați pe vecie, iar bogații se lăfăiau în orgii împreună cu unii dintre cardinalii și papii, după teoria indulgențelor.
Reforma autentică totdeauna este personală, ori ce s-a petrecut în perioada Sardesului a avut și o tentă politică pornind de la stat la individ și lucrul acesta nu a fost plăcut în ochii lui Dumnezeu.
Multe din ritualurile sistemului vechi au fost menținute, iar doctrina bună a fost compromisă.
„Totuș ai în Sardes câteva nume care nu ș-au mînjit hainele„ Totdeauna când apare acest cuvânt în Biblie apare și speranța, că nu totul este pierdut.

FILADELFIA în prezent este numită Biserica sfâtului Ioan așa este cunoscută de localnici,  și este în centrul orașului  turcesc Alașkir, dar pe o placă în partea de apus a curții, este scris numele Bisericii „Filadelfia„.
Actualele ruine vorbesc despre gloria trecută a acestei Biserici, care deșii era contemporană celorlalte șase
d.p.d.v. istoric corespunde perioadei, marilor treziri din secolele 17și 18.
Este singura localitate din cele șapte, despre care vorbesc cele două capitole și anume 2 și 3, din Apocalipsă, unde încă se mai păstrează ceva din vechea Biserică și anume cei doi stâlpi mari, care erau uniți printr-o arcadă căreia i se spune
că i s-a deschis o ușe  pe care nimeni nu o poate închide, ușe care la propriu se poate vedea până-n zilele noastre între cei doi stâlpi milenari.
Dar dincolo de această ușe vizibilă, îngerul se referea la ușa spirituală ce a caracterzat această biserică.
Numele Biserici în traducerea română înseamnă iubire de frați, istoria spune că aici au fost doi prinți frați care se iubeau foarte mult, și pentru că pe unul î-l chema Filadelfus, localitatea a rămas cu acest nume.
După Smirna este a doua Biserică ce nu i se reproșează nimic, spunându-i-se că : „fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele te voi păzii și eu de ceasul încercării care are să vină peste toată lumea„. Apc. 3-10
În această perioadă de timp, respectiv secolele 17 și 18 au fost cele mai fertile după eliberarea creștinismului  de practicile păgâne.
Societatea Biblică Anglicană a început tipărirea Bibliei în majoritatea țărilor lumii și au fost înființate Societăți Misionare în lumea orientală ridicându-se misionari consacrați pe toate continentele în Africa ajungând Livingstone și totodată au apărut marii predicatori ca Spurgeon Finey, Conkei Torei Moody etc.
Totuși și în această perioadă adică în anul 1870, la Roma s-a decis că papii, conducătorii Bisericii Catolice sânt infailibili, deși unii dintre ei cum a fost cei din familia Borgia au fost sub orice critică.

LAODICEIA a cărei perioadă începe în anul 1900 și care continuă până la venirea Domnului Isus, deci contemporană nouă are unele particularități ce ne atrag atenția.
Domnul Isus i se prezintă ca fiind „Amin„ Martorul credincios, Începutul zidiri lui Dumnezeu, adică este Biserica finală care încheie cea mai importantă perioadă din istoria vizibilă a existenței sale, și cred că aceasta vrea să ne spună prin acel Amin.
Dacă tuturor celor 6 precedente Domnul Isus are să le spună și ceva pozitiv, acesteia nu are nimic pozitiv cu care să înceapă o conversațite întrând direct la acuzarea sa, că nu este nici rece nici în clocot.
Celorlalte tuturor îngerul începe cu pozitivul recunoscând, ce au bun continuă cu negativul adică ce este rău, apoi un îndemn de redresare, și făgăduințele biruitorului individual.
Laodicienii se hrăneau cu iluzii deșarte, zicând că sânt bogați și nu duc lipsă de numic. Aceasta era aparența, dar realitatea consta în cinci lucruri dramatice. „Tu nu știi că ești 1 nenorocit, 2 ticălos, 3 sărac, 4 orb și 5 gol„.
În viață nu e o dramă dacă alții ne amăgesc, sau ne înșeală, drama este atunci când noi înșine facem lucru acesta, și din nefericire tocmai asta este caracteristica multor creștini din vremea noastră.
Dintre toate zonele celor 7 Biserici, Laodiceia era cea mai bogată, am făcut o pauză înainte de a intra în orașul Eskihișar în nordul căruia se află ruinele Bisericii din Laodiceea la liziera unei plantații de portocali, deși era luna Aprilie când portocali înfloreau noi am mâncat portocale din anul precedent din aceiaș portocali. Regiunea nu numai că e bogată dar este și frumoasă cu o climă mediteraniană.
Tânărul bogat nu a fost condamnat pentru că era bogat ci pentru că se încredea în bogățiile sale ne spune Domnui Isus în Evanghelia după Marcu.
Laodicieni au fost diagnosticați ca nenorociți ticăloși și săraci deoarece credeau că bogăția e totul, și astfel nu duc lipsă de nimic.
Nu pentru că erau bogați,  au fost ei judecați ci pentru că ei credeau că bogăția lor li se cuvine, și astăzi sânt mulți care se cred prea credincioși și de aceea sânt bogați considerând că totul li se cuvine.
Este o logică umană înșelătoare Dumnezeu ne vede totdeauna invers de cum ne vedem noi, oglinda inimii omenești are totdeauna imaginea răsturnată.
Zona atrăgătoare și cu ape termale a atras pe împărații Romei să-ș facă palate și reședințe pe aceste meleaguri.
Acolo a fost inventat colirul picăturile pentru ochi ce ace constituia un motiv de laudă, dar omul nu trăiește numai cu pâine iar colirul poate fi bun pentru a vedea lumea, nu însă și pentru a-L vedea pe Dumnezeu.
Tot cea ce ei credeau că au, în realitate nu aveau și sânt sfătuiți să cumpere de la Dumnezeu fără bani și fără plată tocmai ce credeau că au.
Iată ultimele două caracteristici a le creștinilor acestei ultime etape din istoria Bisericii, orbi și goi.
„Doar n-om fi și noi orbi au zis Farisei și Domnul Isus le răspunde că dacă ar fi orbi nu ar avea nici un păcat, dar pentru că ziceți vedem, tocmai de aceea păcatul vostru rămâne„ Ioan 9. Doftoria pentru ochii spirituali nu este colirul, ci Cuvântul.
În starea de inocență Adam și Eva în Eden niciodată nu s-au văzut sau crezut goi, ca și copiii de astăzi.
Fără relația personală cu Dumnezeu, omul este gol ori cu câte frunze s-ar acoperi.
„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine haine albe ca să te îmbraci cu ele ca să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale„
Frunzele reprezintă încercarea zadarnică a omului de a se mântui prin propriile sale fapte, deși oferta mântuirii prin credință este încă valabilă și gratuită.
La nunta Fiului de împărat a încercat cineva să intre cu propriile sale haine, dar a fost scos afară îndată.
„Toate faptele noastre bune, sânt o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu„ Isaia 66.   
 
 Începând cu capitolul 4 se desfășoară a treia etapă a Apocalipsei, adică a lucrurilor viitoare, deoarece capitolul 4 începe cu chemarea lui Ioan în cer ca o dovadă că răpirea Bisericii va avea loc înaintea Necazului cel Mare.

joi, 26 ianuarie 2012

„Vom flutura steagul în numele Dumnezeului nostru”. Psalm 20.

            Ai dat celor ce se tem de Tine un steag ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. Toate cele douăsprezece seminţii ale lui Israel aveau steagul lor probabil având înscris pe steag numele seminţiei respective.
            Steagul este simbolul luptătorului şi toată viaţa pe pământ este o luptă permanentă. Ap. Pavel e un model omenesc al luptătorului când spune: “m-am luptat lupta cea bună”. Pe steagul său şi al nostru e scris un nume: ISUS.
            Coşbuc spunea:
           “Copii nu-nţeleg ce vor/ a plânge-i cuminţia lor,/ Dar lucru cel mai trist pe lume/ e un bărbat tânguitor”. 
              Nimic nu-i mai de râs ca plânsul în ochii unui luptător.
            Atâta timp cât Domnul este viu şi ştim că este viu în veci vecilor, noi nu putem fi decât biruitori şi nu vom coborî niciodată steagul Său în bernă.
            „Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi’              

APOCALIPSA O PLEDOARIE PENTRU CIFRA 7.

Cele sapte biserici ale Apocalipsei
Definiția Apocalipsei se cuprinde în primele patru cuvinte ale cărții și anume „DESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS„ în virtutea făgăduințelor că Dumnezeu nu face nimic fără să descopere planurile Sale robilor Săi prooroci.
Cândva vedeam în Evanghelia lui Ioan, că Domnul le zicea apostolilor Săi că are multe lucruri să le spună dar deocamdată voi nu le puteți purta.
A sosit însă un timp potrivit și pentru aceste lucruri.
În viața tumultoasă a Efesului unde Ioan era Pastor, nu putea vedea cerul,  dar în liniștea Patmosului Ioan a putut purta  revelația Apocalipsei.
Am vizitat recent ambele localități și am văzut contrastul izbitor dintre ele, acum dar ce era atunci când Diana Efeseilor una din cele 7 minuni ale lumi antice, constituia centru de atracție oriental împreună cu Biblioteca a cărei fațadă poate fi văzută și astăzi.
Programul lui Dumnezeu pentru Sodoma și Gomora, a fost făcut cunoscut singurului prooroc autentic din acea vreme, Patriarhul Avraam, ca o dovadă a iubirii și a prieteniei, Avraam fiind singurul om de pe această planetă despre care Biblia spune că a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
Ioan a fost ales dintre cei 12 Apostoli ca să primească descoperirea Apocalipsei, deoarece a fost singurul care î-și odihnea capul obosit, pe sânul Domnului Isus,  căruia și tuturor apostolilor, Domnul Isus le-a spus că nu-i mai numește robi ci prieteni.
Odată cu revelația făcută lui Ioan, ne-a fost transmisă și nouă informația precisă a viitorului nostru ca și al planetei noastre.
Toate judecățile lui Dumnezeu în trecutul istoriei ca și cele viitoare au fost și sânt precedate de avertismente precise.  
Chiar dacă multe cuvinte ale cărții sânt susceptibile de interpretări, regula de aur a interpretărilor Biblice, constă în a accepta ce este natural, iar pentru restul să ne rugăm.
Apocalipsa nu trebuie numai citită, ci studiată fiind singura din cele 66 de cărți ale  Bibliei, despre a cărei citire și împlinire este legată binecuvântarea expresă a   fericirii.

APOCALIPSA O PLEDOARIE PENTRU CIFRA 7.

Cuvântul fericire este de 7 ori repetat în această carte primul referindu-se așa cum am arătat mai sus la citirea și împlinirea cuvintelor acestei cărți.
Dumnezeu Cel ce șade pe scaunul de domnie este definit prin 7 atribute, ca și Mielul, Domnul Isus. Ap. 5-12
Cartea se adresează celor 7 Biserici din cele 7 localități din Asia Mică ce se află în Turcia, pe care le-am filmat într-un film de lung metraj în anul 2007 reprezentând cele 7 etape istorice, din perioada vizibilă a Bisericii invizibile.
Bisericile au 7 îngeri cărora li se fac 7 prezentări.
7 Duhuri stau permanent înaintea scaunului Divin.
7 Stele stau în mâna lui Dumnezeu, și 7 sfetnice stau înaintea scaunului de domnie.
7 peceți, 7 îngeri 7 potire, reprezintă trei seturi de judecăți apocaliptice.