Elementele
vitale ale unui Paradis etern le vedem din primele versete.
Din
templu un izvor cristalin străbate cetatea Noului Ierusalim, pe malurile dar și în centrul său se află
pomul vieții, rodind douăsprezece
feluri de roduri și dând roade în fiecare lună, iar frunzele lui slujesc la
vindecarea oamenilor la care primii oameni nu au mai avut acces după căderea
lor în păcat.
Totdeauna
frunzele pomilor au fost o binecuvântare deoarece prin ele are loc cel mai
tainic și minunat proces chimic
numit fotosinteza.
Toată
otrava ce o produce orice ființă prin răsuflare și toată poluarea planetei numită
bioxid de carbon, este preluată de frunzele pomilor, prin fotosinteza ce se
produce în prezența luminii, eliberând oxigenul care stă la baza vieții pe această planetă.
Marea
lecție ce vrea să ne învețe versetul 2 este că
frunzele deși
nu va mai poluare și boală, vor fi în continuare o mare binecuvântare, reprezentând minunea de pe Calvar unde
Bioxidul de carbon al păcatului, a fost înghițit de Domnul Isus, făcut păcat
pentru noi oferind simultan ca și frunzele, oxigenul vieții spirituale al mântuirii prin har.
Cine
ar putea vreodată plăti prețul oxigenului pe care l-a consumat, cât a trăit?, nimeni niciodată.
Niciodată
nu vom putea plăti lui Dumnezeu prețul răscumpărării noastre Ps.49-7.
Un
pom o floare o frunză, ce lucruri banale par, dar în fața lor ar trebui să ne
plecăm, lor le datorăm viața de aceea Domnul Isus a fost definit ca fiind Pomul vieții.
Acum
măslinul este pretutindeni în țara lui Israel, dar nu-i pace sub măslin.
După
ce am vizitat tot Israelul și Grădina Ghetsimani am
numărat acolo 8 măslini Metusalemici de peste 2000 de ani testați cu carbon 14 fiind de pe
vremea Domnului Isus.
Atunci
când totul va fi nou, arborele național nu va mai fi
măslinul, ci Pomul Vieții fără nici-o restricție.
Înaintea
căderii în păcat a primilor doi oamenii ei aveau acces la pomul vieții din care se hrăneau
zilnic.
După
ce au mâncat din roadele pomului interzis al cunoașterii binelui și răului, Dumnezeu a
intervenit punând o pază de îngeri cu săbii învăpăiate spre a opri pe cei căzuți să mai mănânce din acest
pom al vieții.
Cel
puțin două lucruri esențiale merită a fi reținute.
1
Dacă li se permitea să mănânce mai departe de roadele acestui pom, ar fi urmat
drama eternizări stării de păcat fără a mai putea fi o speranță de schimbare.
2
Cunoștința a generat varianta
omenească a schimbării naturii umane prin știință și nu prin credință.
Actuala
stare deplorabilă a omeniri se datorește prăpastiei dintre evoluția tehnico-ștințifică, și cea spirituală.
Omul
acum după ce a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului știe foarte bine care este
binele dar nu-l face, și știe la fel ce este rău, dar tocmai aceea face.
Exact
ce declara ap. Pavel în Romani 7. „Când vreau să fac binele răul este lipit de
mine așa încât nu fac ce vreau ci
fac ce urăsc„
Important
este să facem ce a făcut Apostolul care a ieșit din încorsetarea capitolului 7,
trecând în capitolul 8 unde cunoaște eliberarea de sub legea păcatului și a morții, prin legea Duhului de
viață din Pomul vieții.,
Romani
8-1
Apă
vegetație flori, totul fără
poluarea care acum distruge orice.
În
prezența luminii divine unde nu
va mai fi nevoie de lampă sau de lumina
soarelui, se înțelege
că orice poluare este imposibilă.
Tot
ce s-a pierdut prin păcat și relatat în primele două capitole ale Bibliei, la o scară
infinit mai mare și mai glorioasă va fi reclădit fără nici-o umbră de riscuri,
în ultimele două capitole ale Bibliei.
„Nu
va mai fi nimic vrednic de blestem acolo scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi acolo
robii Lui î-I vor sluji, ei vor vedea fața Lui și numele Lui va fi pe frunțile lor„ vers 3-4.
Blestemul
care a venit prin păcat va fi înlocuit cu binecuvântarea prezenței permanente a lui
Dumnezeu, iar noi toți robii săi vom vedea fața Sa pe care atât de mult a dorit
Moise s-o vadă, dar i s-a spus că este cu neputință
ca cineva să-L vadă și să trăiască.
Nu
știm ce slujire va fi acolo dar
credem că limbajul cerului va fi melodia, deoarece Ioan ne spune în cap 4 vers.
1 că cel dintâi glas care l-a auzit acolo după ce a fost chemat, era ca sunetul
unei trâmbițe,
deci acolo nu se vorbește ci se cântă, și poate de aceea țin oamenii să vorbească acum
atât de mult, cu toate că au primit doar o gură, și două urechi.
Cu
toate că avem două urechi nu am reținut că ni s-au dat pentru două motive întâi de a asculta
mai mult și doi pentru a fi mai
muzicali, mai înclinați spre armonie și melodie.
Flamarion
marele savant și
astronom spune în una din cărțile sale că există o melodie a astrelor pe care o fredonează
toate în mișcarea
lor siderală, dar simțurile noastre atrofiate nu mai percep multe din evenimentele
ce se petrec în jurul nostru.
De
asemenea există lacrimi și melodii în universul florilor pe care au reușit să le înregistreze niște aparate performate și am văzut persoane care
vorbesc cu florile lor.
Biruitorilor
din Filadelfia li se făgăduiește în cap 3-12 că li se va da pe lângă alte răsplătiri, și Numele cel nou al Domnului
Isus.
Toți cei ce uneori cu prețul vieții lor nu au acceptat să li
se scrie numele lui Antichrist pe fruntea lor sau pe mâna dreaptă, nu numai în
timpul necazului cel mare ci pe tot parcursul istoriei, ne arată textul de mai
sus că vor primi ca recompensă, înscrierea pe frunțile lor a numelui lui Dumnezeu și al Mielului.
„Ferice
de cine păzește
cuvintele scrise în cartea aceasta„
Din
cele 7 cuvinte „ferice„ ale acestei cărți, două se găsesc în capitolul 22.
Este
vorba despre o fericire specială, cu care dealtfel și începe această carte, cap. 1-3.
Motivul
principal al revelațiilor din această carte este că Domnul Dumnezeul duhurilor
proorocilor și
Mielul a trimis la Ioan în Ptmos pe îngerul Său, ca să comunice tot programul
Dumnezeu pentru acest pământ, ca oamenii să fie informați spre a nu fi surprinși de evenimente.
Ioan
după ce a văzut și
a auzit aceste lucruri a căzut la picioarele îngerului cu reverență, dar a fost imediat oprit
spunându-i-se să nu facă așa ceva.
„Lui
Dumnezeu să te închini și numai Lui să-I slujești„.
Unele
căpetenii religioase nu numai că nu refuză închinarea dar o și pretind.
I
se spune lui Ioan să nu pecetluiască aceste cuvinte deoarece vremea este
aproape, în timp ce lui Daniel cu 500 de ani inainte, cu privire la aceleași lucruri i se spune să le
pecetluiască.
Dumnezeu
face orice lucru frumos la vremea lui, și poate de aceea porunca a fost
diferită.
În
versetul 11 se spune „Cine este întinat să se întineze și mai departe cine este
nedrept să fie nedrept și mai departe cine este neprihănit să fie neprihănit și mai departe, și cine este sfânt să se sfințească și mai departe„.
Acest
verset nu se referă la situația de atunci când totul va fi nou și unde nu va mai fi întinare
și nedreptate ci se referă la
întreaga istorie a omeniri și a fiecărei persoane care citind Biblia de la un capăt la
altul află pe ultima pagină a Bibliei că omul este o ființă decizională și de felul cum alege să
folosească libertatea, depinde tot viitorul său, care nu poate fi decât bun sau
rău.
Acest
mai departe se întinde în eternitatea lui Dumnezeu sau a celui rău.
În
continuare vedem cum se pregătește încheierea cărții.
„Eu
vin curând și
răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecărui după fapta lui.
Să
nu uităm că mântuirea este darul lui Dumnezeu dar răsplătirile se fac
individual după faptele făcute în neprihănire.
Celui
ce va birui, nu celor ce vor birui se spune celor 7 Biserici.
„Eu
sânt Alfa și Omega„ Noul Testament
fiind scris în limba Greacă, revelația fiind făcută pe teritoriul
Greciei, chiar dacă era subordonată Romei, pentru a se repeta una din definițiile Domnului Isus se folosește prima și ultima literă a
alfabetului Grecesc adică prima Alfa și ultima Omega.
„Ferice
de cine își spală hainele ca să aibă
drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate„.
Deși e roșu sângele vărsat pe Golgota,
crezând în jertfa Sa ispășitoare hainele neprihănirii devin mai albe decât zăpada.
Isaia 1-18.
„De
vor fi păcatele voastre roșii ca purpura se vor face albe ca zăpada„
„Eu
sânt ușa dacă intră cineva prin
Mine va fi mântuit, cine sare pe altă parte este un hoț și un tâlhar„ Ioan 10.
La
pomul vieții nu se poate ajunge
altfel.
Tot
ce nu este cuprins în perimetrul descris de Cuvântul lui Dumnezeu se numește „afară„
Pe
cât de ușor se poate acum intra
înăuntru în această vreme de har, pe atât de imposibil va fi atunci când va fi
prea târziu.
Afară
sânt câini, dar nu se referă la aceste animale patrupede credincioase, ci la
bipedele necredincioase.
Vrăjitorii
curvarii ucigașii,
închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește în ea.
Vrăjitoria
a devenit o industrie bănoasă în ultima perioadă de timp.
Nimic
nu se vinde fără horoscop, iar dorința de a cunoaște viitorul nu se face prin
cultura Biblică ci prin vrăjitorie.
Prostituția a devenit de asemenea o
industrie foarte atractivă și toate mijloacele moderne de comunicare sânt antrenate în
această mare afacere.
Internetul
negativ și pornografia conduc spre
dezastru
omenirea,
împreună cu bolile caracteristice acestor practici diabolice.
Oricine
iubește minciuna și trăiește în minciună.
Iată
două lucruri care trebuie să ne preocupe,
spre a le evita, și anume, de a nu iubi și de a nu trăii în minciună ce ace
acum pare foarte natural.
Este
o relație directă între ce ace
iubim și ce ace facem, și tocmai lucrul acesta ne
este arătat în versetul de mai sus și anume va fi afară oricine iubește minciuna și trăiește în minciună.
Omul
trăiește în ce ace iubește.
Iubește păcatul și trăiește în păcat sau iubește sfințenia și trăiește în sfințenie.
„EU
ISUS am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească aceste lucruri pentru
Biserici„
Mi
se par extraordinar de frumoase primele două cuvinte ale Domnului Isus de
intimitate personală cu Ioan spre a fi foarte clar totul.
Domnul
știa despre mințile bolnave ale unora care
vor încerca să conteste autenticitatea acestei minunate cărți și tocmai de aceia a ținut încă odată să afirme adevărul
misiuni îngerului personal.
Definiția îngerilor a dat-o
Apostolul Pavel numindu-i „duhuri slujitoare„ în epistola sa după Evrei.
„Îngerul
Domnului tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El și-i scapă„ Ps 34-7.
Toți copii lui Dumnezeu au
îngerii lor păzitori, și numai datorită lor, reușim să depășim toate obstacolele vieții iar la nevoie formează un
zid de foc în jurul nostru.
Sadhu
Sundar Sing un misionar indian la începutul secolului trecut, care a părăsit
Budismul spune că atunci când a intrat într-un sat, locuitorii au vrut să-l
omoare, dar deodată toți s-au retras.
El
i-a întrebat de ce s-au oprit și ei toți au spus că l-au văzut înconjurat de ființe strălucitoare și atunci a aflat și dânsul despre împlinirea
promisiuni lui Dumnezeu, că îngerii
tăbărăsc în jurul credincioșilor Săi așa cum este relatată în Ps. 34.
„Și Duhul și Mireasa zic „vino„ și cine aude să zică „vino„ și cel însetat să vină cine
vrea să ia apa vieții fără plată„.
Acum
și aici nu mai sânt 7
biserici cele din capitolul 2 și 3 ci prin metamorfoza Duhului Sfânt, din crisalida
omizilor de altădată, a apărut capodopera Creatorului Mireasa soția Mielului.
Și cine are urechi de auzit și aude să zică „vino„.
„voi
toți cei însetați veniți la apa gratuită a vieții.
„Mărturisesc
oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că dacă va adăoga cineva
ceva la ele, Dumnezeu î-i va adăoga urgiile scrise în cartea aceasta, iar dacă
cineva va scoate ceva din cuvintele cărții acestei proorocii, î-i va scoate
Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă scrise în
cartea aceasta„.
Chiar
dacă din punct de vedere cronologic acest capitol fiind ultimul din carte și din Biblie ar trebui să
vorbească numai despre realitățile bucuriilor vecinice din prezența lui Dumnezeu totuș avem un avertisment.
Dumnezeu a vrut ca omenirea care este încă
încorsetată de timp și spațiu, Dânsul fiind omniprezent în istorie, și prin definiție un vecinic prezent „Eu
Sânt Cel ce Sânt„ până la împlinirea în viitor a celor scrise în cartea
Apocalipsei în inima noastră, să fie curentă și perpetuă așteptarea venirii Domnului
Isus, în virtutea principiului că oricine are speranța aceasta în el, se curățește după cum El este curat.
1
Ioan 3-1.
Antipenultimul
verset din Biblie adică 19 respectiv din Apocalipsă ne pune în față două lucruri foarte
importante.
1
Prin natura noastră sântem tentați să fim uneori originali fie prin ce ace vorbim sau sau
prin ce ace scriem.
Când
este vorba de Biblie originalul nu se des originalizează, nu avem voie ne spune
Domnul Isus în predica de pe munte să adăogăm sau să scoatem o iotă, care în
limba Greacă este litera „ i „.
Celui
ce adaogă i se vor adăoga urgiile.
În
conversația sa cu șarpele despre pomul oprit,
Eva a și adăogat dar a și scos ceva din ce spusese
Dumnezeu, după care a urmat dezastrul.
2
Celui ce va scoate ceva din cuvintele proorociei scrise în această carte fie că
e vorba de Apocalipsă sau de întreaga carte Biblia, i se va scoate partea lui
de la pomul vieți
și din Cetatea Sfântă.
Niciodată
nu aș fi crezut că tocmai finalul
Bibliei ne descopere sub marca unei sancțiuni, cea mai măreață
Revelație pentru fiecare ființă de pe această planetă și anume faptul că toți avem o parte la pomul vieții, care știm că este Domnul Isus și o parte la Cetatea Sfântă
care știm că este Noul Ierusalim.
Atât
de perfectă și
atotcuprinzătoare a fost jertfa Domnului Isus încât celor ce cred le-a dat două
drepturi fundamentale și anume o parte la pomul vieții ca sursă permanentă de sănătate și plinătate „Eu am venit ca oile Mele să aibă
viața și s-o aibă din belșug„ și o parte la o locuință unde totul este împodobit
cu pietre prețioase,
iar străzile sânt din aur curat adică 24 de carate.
Orice
drept și orice parte are la bază un
singur verset din Evanghelia lui Ioan 1-12.
„Dar
tuturor celor ce L-au primit adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat DREPTUL
de a se numii copii ai lui Dumnezeu„
Mulți pretind că ei cred, dar
aici se și explică ce înseamnă a
crede, adică a-L primii pe Domnul Isus în inimă ca Domn și Stăpân.
Singura
condiție pentru partea de moștenire a celor două făgăduințe este să nu scoatem nimic
din tot ce este scris, făcându-ni-se precizarea că numai cei ce scot ceva din
carte, li se va scoate orice parte, de la pomul vieții sau din Cetatea Sfântă.
Noi
care nu meritam nimic deodată prin acest verset descoperim că moștenim totul.
Cel
mai important lucru este ca cele două Testamente să le deschidem acum și aici, deoarece spre
deosebire de moștenirile
testamentale omenești care au valabilitate numai după moartea celor ce le-au făcut,
Testamentele lui Dumnezeu, au valabilitate numai dacă se deschid în timpul vieții.
Oameni
nu au scos numai ceva din Biblie ci au scos-o în totalitate din viața lor și evident atunci ei nu mai
au nimic dincolo, decât disperarea.
„Lasciati
ogni sperancia„ a spus Dante că scrie pe porțile Infernului, nu știu atunci de ce a mai
inventat Purgatoriul?.
Cel
ce adeverește aceste lucruri zice „iată
Eu vin curând„ Amin. Vino Doamne Isuse.
Harul
Domnului Isus să fie cu voi toți. Amin.
Pentru
miliarde de creștini
Domnul Isus a venit și i-a luat în ceruri în Rai fie prin moarte naturală, sau
prin războaie și
catastrofe naturale.
Pentru
ei cuvântul curând este înțeles.
Dialogul
personal ce a avut loc între Domnul Isus și Ioan, trebuie să aibă loc
permanent între fiecare din noi și Dânsul.
Interpretarea
eronată a acestui cuvânt „curând„ constă în aceia că noi Români nu citim
ultimul cuvânt din subsolul ultimei pagini a Bibliei și anume acela „repede„.
Cuvântul
curând nu se referă la timpul venirii, ci la felul în care va veni.
Traducătorul
Bibliei Olteanul nostru Dumitru Cornilescu, citat printre primi opt traductori
mondiali, ai cărui frați George și Cornel i-am cunoscut, a menționat ce înseamnă acest curând.
Domnul
Isus vine odată pentru fiecare și va mai veni odată pentru toți cei vii, la timpul programat de
Dumnezeu, când numărul determinat în cartea vieții Mielului se va fi împlinit.
Ioan
răspunde în numele adevăratei Biserici Mireasa Mielului.
„Vino
Doamne Isuse„ și
pentru dânsul care se crede că avea 96 de ani, atunci acest curând s-a
confirmat.
Trebuie
să ne raportăm la vecinicie și nimic nu va rămâne ne înțeles.
Interpretarea
că cele 7 zile ale creației ar reprezenta 4000 de ani de la Adam la Domnul Isus 2000
de ani vremea harului, și 1000 Mileniu, poate fi adevărată, dar este doar o
presupunere.
Înaintea
lui Dumnezeu o zi este ca 1000 de ani și 1000 de ani sânt ca o zi.
Ultimele
versete reprezintă sinteza chintesența mesajului personal al Domnului
Isus, ce mai rămâne când tot ce e omenesc se duce, o dulce conversație personală. Eu vin curând,
zice Domnul și
Ioan răspunde fără nici-o rezervă, vino Doamne Isuse.
Noi
totdeauna când trebuie să răspundem la această provocare, din subconștient, apar unele ezitări.
Noi
totdeauna mai avem ceva de pus la punct cu privire la multiplele probleme ale
vieții, așa încât foarte puțini pot spune prompt ca Ioan
„vino Doamne Isuse.
Ne
rămâne speranța,
că dorința spre desăvârșire este privită ca un fapt
împlinit precum intenția de crimă se socotește crimă.
„Gîndul
acesta să ne însuflețească pe toți care sântem desăvârșiți„ Filipeni 3-15 și aceasta doar pentru faptul
că alerga spre desăvârșire.
Cuvântul
„Amin„ al Domnului Isus înseamnă „așa să fie„.
Spunea
Apostolul Pavel Corintenilor și nouă totodată cu zeci de ani mai înainte.
„În
El totul este da și amin„, iar Domnul a întărit această afirmație, prin ultimele Sale
cuvinte.
„Harul
Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți amin„
Acest
cuvânt grecesc HAR nu are echivalent în nici o limbă de pe pământ fiind o
infinitate pozitivă, și pentru a nu se denatura nu a mai fost tradus ci a fost
preluat, în toate limbile ca har exprimat
diferit doar ca formă nu și conținut.
Spre
deosebire de Vechiul Testament unde vedem la Maleahi 4-6 că în ultimul verset
este cuvântul blestem ca simbol al legii, în ultimul verset din Noul Testament transpar două cuvinte
harul și amin, sinteza persoanei
Domnului nostru Isus Hristos.
A
pronunța cuvântul Hristos sau Isus
în conversații
sau predici, fără a fi însoțit de cuvântul Domnul
nostru, reprezintă o aroganță și un dispreț, inadmisibile, pentru un copil al lui Dumnezeu.
Când
am fost în Grecia am văzut că foarte mulți oameni acolo au numele Hristos,
dar ei nu sânt și
Domni, ci doar oameni.
Domnul
Isus este Domnul domnilor și Împăratul împăraților, în veci să fie slăvit mărețul Său nume amin.