Urim şi Tumim. Lumini şi desăvârşiri. (Exod 28:30)

De asemenea, pe pieptarul judecății cu care se

îmbrăca Aaron erau scrise cele două cuvinte: Urim şi Tumim, cuvinte care ne sânt explicate în subsolul traducerii Bibliei de Cornelescu, drept lumină și desăvârșire.

În numai cele două cuvinte se cuprind cele două caracteristici ale Domnului Isus.

În cartea Numeri capitolul 27:21 ni se arată că se foloseau și separat aceste cuvinte, ele reprezentând un secret revelat numai Marelui Preot în comunicarea sa cu Dumnezeu. Consider că era o parolă netransmisă generațiilor viitoare prin care se putea intra în comunicare cu Dumnezeu.

Avea în vedere Duhul Sfânt - inspiratorul Scripturii, unicitatea Creatorului care a programat în sistemul nostru celebral o lungime de undă proprie, fiecărei persoane şi pe care Eclesiastul o numește în cartea sa, în capitolul 3:11, ca fiind „gândul veciniciei”.

În Ezra 2:63 și în Neemia 7:65 vedem clar că ei nu au mâncat din lucrurile prea sfinte până ce Marele Preot nu a întrebat pe Urim și Tumim.

„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

       Când nu ne mai putem bucura de Domnul am pierdut orice putere. Domnul Isus ne-a spus că numai dacă avem în noi bucuria Sa atunci bucuria noastră va fi deplină.

       „Pentru că vă bucurați de nimicuri, ne spune proorocul Osea, de aceea voi înșivă ați ajuns de nimic.”

       Apostolul Pavel, din mijlocul suferințelor, ne spune: „Bucurați-vă totdeauna și iarăși zic: bucurați-vă.”

       Puii oricărei ființe cresc repede deoarece știu să se bucure și să se joace mult.

       Printre marile secrete ale puterii, în general, este bucuria. „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale”, spune David după evenimentul cu Bat-Şeba.

       Neemia spunea poporului să mănânce și să bea băuturi dulci, dar să dea și celor săraci pentru a putea avea în ei bucuria Domnului ca să poată fi tari.

       Niciodată un egoist nu poate fi tare deoarece bucuria Domnului e totdeauna legată de altruism.

Degetul lui Dumnezeu. (Luca 11:20)

„Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu,

Împărăția lui Dumnezeu a ajuns până la voi.”

De trei ori în istoria Bibliei se vorbește în mod expres

despre degetul lui Dumnezeu şi anume:

1. La a patra plagă din Egipt pe care vrăjitorii nu au

putut s-o mai imite, cum reușiseră la primele trei, fiind nevoiți să recunoască faptul că „aici este degetul lui Dumnezeu” (Exod 8:19).

2. Tablele legii au fost „scrise cu degetul lui

Dumnezeu” (Exod 31:18).

3.  Dracii sînt scoşi cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca 11:20).

Domnul Isus, în textul de mai sus, ne descopere că este un raport direct între degetul lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, tot ce făcea Domnul Isus făcea prin şi cu degetul lui Dumnezeu, lucările Sale și persoana Sa reprezentau Împărăția lui Dumnezeu - „Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”.

Degetul lui Dumnezeu îl putem vede de la firicelul de

iarbă sau fulgul de nea până infinitul univers ceresc.

EL ţine în mînă extremele! (Psalmul 95:4)

„El ține în mână adâncimile mărilor și înălțimile munților.”

Pe planeta noastră cele două extreme se află în partea Asiatică, cel mai adânc loc fiind la insulele Mariane ale Oceanului Pacific - în jur de 11.000 de metri, iar ca înălțime este vârful Everest cu 8.842 de metri al Munților Himalaia.

Și noi ca oameni, nu numai pământul, avem extremele noastre. Așa cum Dumnezeu ține în mâinile Sale aceste extreme ale pământului, la fel ține și extremele noastre.

Grav este faptul că, noi, necunoscând Cuvântul lui Dumnezeu nu cunoaștem nici făgăduințele Sale. După ce Napoleon din poziția de împărat ajunge sclavul englezilor a zis: „De la sublim la ridicol sau de la o extremă la alta nu e decât un pas”.

Capul de aur al planetei noastre, numit așa de Dumnezeu, a ajuns un animal lovit de cea mai rară boală (numită „Bouantropia”), mâncând iarbă precum boii. Dealtfel toți dictatorii pământului au cunocut această trecere dramatică de la o extremă la alta.

Au fost și oameni nevinovați pe care nedreptățile omenești i-au trecut pe drumul acesta, dar noi avem un factor de echilibru: „Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Din punct de vedere medical dacă acest fenomen (de a trece de la o extremă la alta) nu este controlat, control ce se poate face numai prin convertire, atunci apare o boală patologică pe care psihiatrii o numesc „bipolaritate”.

Să nu uităm niciodată făgăduința lui Dumnezeu care zilnic ne poartă povara, ducându-ne “în carul Său de biruință”. A fi în carul de biruință înseamnă a fi în Hristos - aceasta este definiția carului de biruință al lui Dumnezeu, „Dumnezeu te-a purtat cum poartă un om pe copilul său” (Deuteronom 1:31).

„..Aţi desfiinţat Cuvântul în folosul datinei voastre..”

Asa zise moaste ale lui Ioan Chrysostom

Dumnezeu, ocrotitorul tuturor ființelor de pe planeta aceasta, a fost desființat cel puțin la noi, la Români, fiind înlocuit cu o serie întreagă de tradiţii.

În România fiecare oraș, începând de la individ şi terminând cu instituţiile statului, inclusiv armata – oamenii, în general, sunt înșelați prin minciuni chiar de către căpeteniile religioase care au decis şi au ales  în locul lui Dumnezeu alți ocrotitori. Aducerea la București a moaștelor sfântului Mina, aşa zisul ocrotitor al păgubiților, în ziua de 08 noiembrie ale fiecărui an calendaristic, are ca efect un mare pelerinaj al oamenilor păgubiți. În oraşul  Curtea de Argeș se află moaștele sfintei Paraschiva, iar la Tismana în judeţul Gorj se află un deget al lui Nicodim.

Ce mare înşelăciune!

“..Funiile slăbite..”. Un sistem nervos uzat nu mai poate funcţiona. (Isaia 33:23)

Sunt două versete în Biblie care, împreună, se sincronizeză perfect pentru o singură țintă şi anume, versetul:

 

„Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele.” (Isaia 33:23)şi versetul: „Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sânt rupte, fii mei m-au părăsit, nu mai sunt, n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele”

(Ieremia 10:20).

Deși aceste duuă versete nu au trimiteri reciproce, totuși ele vorbesc despre același lucru și anume,  degradarea aproape totală a sistemului nostru nervos. Ştim cu toţii că 75% din populația planetei este afectată de stres. Dacă este sănătos capul, orice altă suferință poate fi depășită mult mai uşor.

Am călcat peste șerpi când mă aflam cu turma de capre la păscut şi eram prin pădure, iar altădată când eram la pescuit, crezând că este peştele mult aşteptat (somn) am prins în mâini un șarpe, altădată am găsit acasă pe sală un șarpe; ce vreau eu să spun este că, atunci când vrei să omori un șarpe, trebuie să-l loveşti direct și tare în cap. Eu așa am făcut. „Aceasta îți va zdrobi capul..” (Genesa 3:15)

Cel ce a fost lovit pe Golgota în cap, șarpele în semn de răzbunare,  acum lovește oamenii la fel.

Atunci se putea spune „nu am pe nimeni” însă, acum, după experiența slăbănogului în vârstă de 38 de ani (Ev. după Ioan capitolul 5), avem pe Cineva care ne poate trata și capul.

Arhimede, cu lentilele lui concentrând razele solare de pe malul mării, dădea foc la pânzele corăbiilor adversare.

Săgețile arzătoare ale celui rău au reușit să ardă funiile, adică să afecteze întregul sistem nervos al multor creștini. Când și noi vom zice asemenea slăbănogului “nu am pe nimeni”, atunci vom vedea ajutorul Domnului care „nu lipsește niciodată în nevoi”, „in trouble” (Psalmul 46).

Mihai Eminescu a spus următoarele:  „Dintre sute de catarguri care lasă malurile, câte oare le va sparge vânturile valurile?”

       Duhul Sfânt, autorul Scripturilor, este și Constructor de nave. Familia și însăşi viața pe pământ este ca o corabie care trebuie să facă față multor valuri și multor furtuni, iar funiile și pânzele reprezintă întregul sistem nervos.

În versetele amintite mai sus (din Isaia și Ieremia)

parcă vorbește un constructor de nave.

Pentru apărarea capului soldatul roman avea un scut pe care apostolul Pavel, la Efeseni 6:16, ni-l recomandă și nouă, acela de a lua scutul credinței cu care vom putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.