Lucru frumos.

      Ea a făcut un lucru frumos. Marcu 14-6

          Ceeace pentru apostoli constituia o risipă, pentru Domnul Isus  era un lucru frumos. La fel şi astăzi mulţi creştini consideră unele lucrări privind ajutorarea săracilor, misionarismul, vizitarea bolnavilor, ca fiind o risipă de bani de timp de energii, dar în realitate acestea sânt singurele lucruri frumoase. 

          Frumuseţea este în ochii privitorului, şi adesea este aşa de mare diferenţa în realitate.

          Marea noastră întrebare trebuie să fie aceasta, cum vede cerul faptele mele, nu oamenii care adesea sunt aşa de subiectivi.

Păcatul neîncredinţării.

       Tot ce nu vine din încredinţare este păcat Romani 14- 23.

            Apostolul Pavel, văzând atâtea lucruri ce se fac fie de complezenţă, fie din datorie, fie din respect, dar nu din încredinţare, vine şi ne învaţă că şi lucrurile bune care se fac nu din încredinţare constituie o abatere de la adevăr.

            Încredinţarea este umbra credinţei, ce trebuie să stea la baza fiecărei acţiuni.

            Astfel Biblia ne vorbeşte de trei feluri de păcate şi anume păcate prin comitere, prin omitere cine ştie să facă binele şi nu-l face săvârşeşte un păcat şi păcatul ne încredinţării, care este foarte frecvent, dar ne tratat ca atare.   

Semnul puterii - cântarea. Psalm 57-7

           „Inima mea este tare de aceea voi cânta, da, voi cânta”. Demonstraţia puterii nu se face prin muşchi, ci prin cântare.

          „Cânt Domnului căci mi-a făcut bine”. Viaţa de biruinţă a lui Moise a început cu cântarea de pe malul răsăritean al Mării Roşii Exod 15, a continuat cu cântarea din Deuteronom 32 şi a sfârşit cu cântarea de pe malul de apus al vieţii din Apocalipsa 15.

          Ghedeon, Iosafat, câştigă războaiele prin cântări, iar Domnul Isus vedem la Marcu 14- 26 că după ce au cântat cântările respectiv Calemurile psalmii 115-118, a intrat triumfător la lupta din grădina Ghetsimani. Chiar dacă nu avem înclinaţii spre melodie, să încercăm acest antrenament. După căsătorie, în 1970 am stat trei zile la fratele Moldoveanu, unde fiecare dimineaţă începea cu trei cântări de laudă. O familie şi un copil al lui Dumnezeu trebuie să cânte atât pentru a deveni cât şi pentru a fi puternici.