Etimologia cuvântului simbriaş
este plata unui om tocmit cu ziua, cu luna sau cu anul. Poate fi şi un
regionalism; eu fiind din zona unde s-a
născut traducătorul Bibliei Cornilescu ştiu că la noi se folosea cuvântul simbrie pentru plata muncii.
Simbriaşul
sau muncitorul este o fiinţă care munceşte numai pentru a trăi, şi deşi munca
în sine este nobilă, profitorii sunt patronii. Cei mai mulţi oameni nu se
bucură decât de remuneraţie, iar viaţa pentru ei este o povară. Copiii lui
Dumnezeu nu aşteaptă o lună sau un an pentru a se bucura, ci ei se bucură de
fiecare clipă, căutând şi găsind în fiecare zi o motivaţie pentru a se bucura,
deoarece aşa ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Când un om bogat dar nefericit a
plecat să caute un om fericit ca să-i cumpere cămaşa, a întâlnit un plugar
creştin care cânta de bucurie la arat.
I-a
oferit bani mulţi ca să-i dea cămaşa sa, dar el a desfăcut haina şi ia spus că
nu are cămaşă.
Ca
simbriaş nu aştepţi altceva decât ziua plăţii.