După mine potopul. 2 Împăraţi 20-19.

        „Cuvântul lui Dumnezeu este bun, căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele”, aşa a zis împăratul Ezechia, după ce proorocul Isaia i-a spus că tot ce au văzut solii din Babilon în casa lui, va merge la ei, iar copiii săi vor ajunge sclavi şi fameni în Babilon.

            Cuvântul a fost bun doar pentru că i-a convenit şi nenorocirea venea după moartea sa, cât despre copii şi toată casa sa ce urma să suporte pe nedrept judecata lui Dumnezeu din cauza mândriei sale, din cuvintele împăratului, rezultă o totală indiferenţă, o stare deplorabilă.

            Nu trebuie să ne fie indiferentă soarta urmaşilor noştri, şi totodată avem responsabilitatea atât biologică cât şi spirituală, de a nu lăsa urmaşilor cum a lăsat Ezechia poliţe pe care să le plătească ei în locul nostru.                                                                          

Meseriaşi cinstiţi. 2 Împăraţi 22-7.

2 Împăraţi 22-7.

         „Să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit”

            Încrederea pe care o avea împăratul Iosia în dulgheri, zidari şi pietrari se datora faptului că dânsul fiind credincios şi făcând ce este bine, trata cu aceiaşi  unitate de măsură şi pe alţii.

            Am constatat că e mai util atât pentru sănătatea noastră cât şi pentru cea a colaboratorilor noştri de a nu fi suspicioşi.

            Se spune adesea că unii meseriaşi nu sunt cinstiţi, dar iată un model extraordinar pentru toţi copiii lui Dumnezeu.

            Când lucram la Schela Petrol Bâlteni - Gorj în anul 1962, aveam birourile cam la 100 metri de stradă, şi pe aleea aceea şefii puneau o hârtie de 100 lei, foarte mare pe  vremea aceea, pe alee legată cu un fir subţire de aţă, ca să vadă cum se comportă un salariat când găseşte ceva, şi după ce se uita în toate părţile dacă-l vede cineva, se apleca să o ia dar hârtia era trasă imediat de şefi, spre stupoarea salariatului. Toţi se uitau în jur dar nici unul în sus.

            Aceşti meseriaşi ai împăratului Iosia lucrau cinstit, pentru că făceau totul ca pentru Domnul, fie că lucrau la templul Domnului, fie că lucrau în altă parte, deoarece nu aveau două unităţi de măsură în sacul lor.

Benaia omoară ce doi lei ai Moabului. 1 Cronici 11- 22

1 Cronici 11- 22           

        În timp ce unii oameni nu preţuiesc nici doi lei, Benaia fiul lui Iehoiada unul din vitejii lui David omoară pe cei doi lei care teroriza ţara Moabului.    

            Iată caracterizarea lui Benaia din versetul de mai sus - om de preţ.

            Dacă eşti om de doi lei, n-ai cum să te lupţi cu lei, trebuie să fii de preţ ca să nu cazi în dispreţ.

Ahab. Un împărat mic a spus un lucru mare.

Totusi, Ahab este ucis in lupta mai tarziu...

     „Cine scoate sabia să nu se laude ca cel ce o lasă jos”. 1 Imparati 20: 11

            Acest lucru este universal valabil, şi anume: „este mai bună o pace strâmbă decât un război drept”.

            Nu are cu ce să se laude cine scoate sabia deoarece cine scoate sabia de sabie va pieri.

            În orice conflict, chiar vorbele pot fi folosite ca săbii, şi uneori acestea pot fi mai ucigătoare ca cele de metal.

Istoria formării norilor. Amos 5 - 8

Amos 5 - 8

      Abia în secolul XVIII ştiinţa a descoperit modul de formare a norilor. Biblia însă de peste patru mii de ani în Iov 38- 34 ne vorbeşte despre chemarea apelor, iar proorocul Amos 5- 8 şi 9- 6 explică foarte clar formarea norilor când spune că El cheamă apele mărilor, şi apoi le revarsă pe faţa pământului.

            Există o ştiinţă a norilor dar în legile cerului ne spune tot Iov că El numără norii, determină numărul stelelor şi le dă nume la toate, iar Domnul Isus ne arată, că şi perii capului ne sunt număraţi.

            Băşicuţe mici de vapori cu apă, mai uşoare decât aerul, mută milioane de tone de apă pe raza de soare din mările şi oceanele pământului, pe care bunul Dumnezeu le dirijează prin curenţii Săi, spre zonele secetoase ale planetei, făcându-i pe aceşti nori să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Sale.

Totdeauna când se însera…

       … Domnul Isus se ducea în munte ca să se roage.

            Înserarea nu e numai când apune soarele ci oridecâteori orizontul nostru se întunecă. Ce făcea Domnul Isus trebuie să facem şi noi şi anume să alergăm la rugăciune.

            În timp ce eu îi iubesc, spunea David, ei î-mi sunt potrivnici dar eu alerg la rugăciune.

Eşecul transformat în succes. Geneza 3-15.

            «Aceasta î-ţi va zdrobi capul». Nu trebuie să luăm aparenţele drept realităţi. Lumea pare că predomină, căderea ce părea fatală în Eden, îndată este contrazisă prin făgăduinţa de mai sus.

            La aceasta este chemată familia în a transforma orice eşec în succes şi ce nu a reuşit prima familie din Eden a reuşit a doua familie, în deşertul lumii acesteia în care Mirele Şi-a găsit mireasa, încât a doua familie, Hristos şi Biserica, reeditată  oridecâteori apare o nouă familie creştină, să reprezinte împlinirea scopului final al lui Dumnezeu armonia bucuria pacea şi fericirea pentru eternitate.

Un tânăr model până la 26 ani. 2 Cronici 34

Iosia, ultimul rege bun al Israelului...

             În cartea 2 Cronici 34 ni se arată că la 8 ani Iosia este uns împărat al lui Iuda şi a domnit la Ierusalim 31 ani.

            Istoria acestui tânăr este foarte frumoasă, şi până la un punct e chiar un model.

            Iată cele 5 etape ale vieţii sale:

                        1. La 8 ani devine împărat în dinastia lui David la Ierusalim.

                        2. La 16 ani se converteşte urmând exemplul lui David.

                        3. La 20 de ani curăţă Ierusalimul şi ţara de idoli şi de zeităţii.

                        4. La 26 de ani drege casa Domnului Dumnezeului său.

                        5. La 39 de ani cade mort într-un război la care a participat fără motiv, şi fără a fi trimis de Dumnezeu,  ci din orgoliul său.

            Iată cum se poate rata o viaţă numai printr-o acţiune neinspirată.

            Napoleon a câştigat 12 războaie dar a pierdut la Waterloo şi odată cu această pierdere a pierdut totul. Dacă toţi putem avea în rucsacul vieţii noastre bastonul de mareşal, cum zicea împăratul Franţei şi să nu uităm că toţi avem vulnerabilităţile noastre, un călcâi al lui Ahile.

            După 18 ani de glorie din viaţa lui Iosia,  a urmat secunda fatală ce putea fi evitată.

Reversul medaliei.

           În timp ce Biserica din Laodiceea se credea bogată şi spunea că nu duce lipsă de nimic, Apocalipsa 3- 16, aceasta era numai părerea sa nu şi a Domnului, care era contară. Biserica din Smirna se numea săracă, dar Domnul Isus o vedea bogată Apocalipsa 2-9.

            Nu este important cum ne vedem noi ci cum ne vede Dumnezeu. Privirea noastră este subiectivă, deoarece în timp ce pe noi ne privim cu toleranţă, pe ceilalţi mai mult prin prisma defectelor. Părerea cumpătată este recomandare ce ne-o face Apostolul Pavel.

Efectul extraordinar al rugăciunii. Iov 33-26

Iov 33-26

      Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie, şi îi dă înapoi nevinovăţia.

            Moise a cerut să vadă faţa lui Dumnezeu şi nu a fost ascultat deoarece, a dorit aceasta, dar Dânsul se descopere totdeauna cu bucurie însă numai celor ce se roagă.

            Trebuie să facem diferenţă între rugăminte şi rugăciune.

            Tatăl vrea ca noi să vedem necurmat faţa Sa, dar aceasta este posibil numai într-o atitudine de rugăciune, nu de rugăminte, iar Asaf în Ps. 80 de cinci ori cere să-I vadă faţa, dar numai după rugăciunea ridicării din păcat.

            Cel căzut este totdeauna cu faţa la pământ de aceea nu poate vedea faţa lui Dumnezeu, nimeni nu cade cu faţa în sus.

            Nevinovăţia pierdută prin păcat este redobândită prin rugăciunea pocăinţei.

            Noua stare dobândită după versetul de mai nu este nevinovăţia Adamică ci nevinovăţia Hristică.

Blestemul smochinului.

          Domnul Isus a flămânzit şi văzând un smochin a căutat în el ceva de mâncare dar el avea numai frunze, a fost blestemat ca în veac să nu mai rodească, s-a uscat pe loc deşi nu era vremea roadelor.

            Am fost chemaţi să aducem roade, iar vremea roadelor este permanentă, nu sezonieră. Noi suntem via Sa, care trebuie să rodească de douăsprezece ori pe an.

            Nu era vremea roadelor, dar întotdeauna în pom trebuie să se mai găsească roade din anul precedent.

            Mergând de la Efes spre Laodiceea am făcut un popas în dreptul unei plantaţii de portocali, ca să mâncăm ceva drumul fiind de peste o sută de km.

            După ce am mâncat desertul a fost portocalele din pomii din livadă. Deşii nu era vremea coacerii portocalelor fiind luna mai, am găsit multe portocale din anul precedent.

            Acolo florile se întâlnesc cu fructele.  Atunci şi acolo am înţeles de ce Domnul Isus a blestemat smochinul neroditor.

Rugăciunea înserării.

         Ori de câte ori se însera Domnul Isus se retrăgea în munte ca să se roage, deci nu se referea numai  la înserarea fiecărei zile ci şi la înserarea adică întunecarea orizontului vieţii.

            David spune despre contemporanii săi că îi iubea dar ei îl urau. În timp ce eu îi iubesc ei î-mi sânt potrivnici dar eu alerg la rugăciune.

            Eclipsele spirituale sunt dese, dar ori de câte ori se înserează noi trebuie să alergăm la rugăciune.

Blidul de linte. Geneza 25: 34

Geneza 25: 34   

      Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte. Dacă în Israel acest drept era numai pentru unul din casă, pentru noi din Noul Legământ acest drept este nelimitat adică pentru toţi.

            Dar ca şi Esau cei mai mulţi oameni, nu ştiu să preţuiască privilegiul naşterii din nou, devenind fiecare un întâi născut pentru cer.

            În timpul comunismului am văzut mulţi care pentru un blid de linte, o funcţie în partid,  au recurs la orice trădări. Cei 30 de arginţi au fost aşa de puţini dar şi acum pentru plăcerile de-o clipă blidul de linte duce în infern atâtea suflete pentru care a murit Domnul Isus

Paşte înseamnă trecere.

           Noi trebuie să nu uităm niciodată că pe pământ suntem numai nişte trecători şi că între naştere şi moarte trebuie să ne alegem unul din cele două drumuri sau destinaţii cerul sau infernul.

            O voi care treceţi pe lângă Mine uitaţi-vă şi vedeţi dacă este vre-o durere ca durerea Mea. Plângerile lui Ieremia 1-12. Deşi toţi oamenii sunt trecători, nu toţi trecătorii sunt oameni. Oameni sunt acei trecători care se opresc, privesc rănile şi suferinţele Domnului Isus, se recunosc drept păcătoşi şi se convertesc.

Aşa cum Evreii au trecut din Egipt în Canaan şi noi am trecut din lume în Biserica lui Dumnezeu. Dacă nu vom uita cât de trecători suntem, viaţa va avea scop şi farmec pentru noi.

... Cerbul şi izvorul. Psalmul 42

               Toate fiinţele e pe pământ doresc doar ce le dictează cele două instincte şi anume instinctul de reproducere şi cel de conservare, în timp ce omul pe lângă aceste instincte naturale de multe ori necontrolate, mai are multe alte dorinţe.

            Dacă avem ce mânca şi cu ce ne îmbrăca ne va fi de ajuns ne spune Ap. Pavel, dar cine-l ascultă? Unii aşa zişi creştini stârnesc invidia celor necredincioşi prin opulenţa lor sfidătoare.

            În timp ce Core, Datam şi Abiram doreau glorie, prin invidie şi sunt îngropaţi de vii, fiul său în Psalmul 42 dorea pe Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat aşa cum cerbul doreşte izvoarele de apă.

Unitate în diversitate. Filipeni 2

            Orice divergenţă provine din faptul că fiecare pretinde că are dreptate, contestând orice gândire sau comportare, contrare păreri personale. În acest caz toţi cei care gândesc aşa greşesc, deoarece trebuie să ştim că oamenii chiar dacă ar vrea, nu pot gândii la fel toţi, fiind unicate, cu propria lor logică şi identitate biologică.

            Ap. Pavel, ne îndeamnă la Filipeni 2 să avem o simţire o dragoste un suflet şi un gând, urmărind unitatea noastră în diversitate. Dacă pământul de dedesubtul nostru pe care trăim fiecare, este aşa de diferit în funcţie de climă, altitudine, distanţe, etc. în schimb cerul deasupra noastră este acelaşi pentru toţi şi de fapt acesta trebuie să ne unească.

            Cu cât razele soarelui sunt mai aproape de centru solar cu atât sunt şi mai aproape unele de altele şi noi cu cât vom fi mai aproape de Domnul Isus cu atât vom fi mai aproape şi unii de alţii.

            Niciodată nu vom putea schimba pe alţii noi ci numai Domnul, dar atâta timp cât se mai zice astăzi, ne putem schimba pe noi din slavă-n slavă prin Duhul Domnului.

Două inimi. Eclesiastul 10-2.

Eclesiastul 10-2.

          Inima înţeleptului este la dreapta lui inima nebunului este la stânga lui ne spune Solomon.

            Toată Biblia face deosebire între stânga şi dreapta, dovedindu-ne că nu sunt decât două categorii de oameni, dar mai ales pe Golgota acest lucru este foarte evident.

            Toţi ca şi tâlharul ne-am născut la stânga dar, nu trebuie să murim la stânga deoarece cei de la stânga primesc blestemul, deşi blestemul a fost programat pentru Diavolul şi îngerii lui, iar pentru toţi oameni a fost pregătită binecuvântarea, cu singura condiţie ca să ne mutăm prin credinţă, de pe terenul blestemului din stânga.

            Tot ce e natural e la stânga şi tot ce este supranatural e la dreapta, de aceea să ascultăm glasul inimii noi ce a înlocuit pe cea de piatră. Când David a poruncit lui Ioab să facă numărătoarea poporului, a urmat sfatul inimii din stânga, dar ce mult a plâns după aceea, şi ce crudă pedeapsă a primit, şi inima a început să-i simtă bătăile. Inima bătea şi înainte, căci toate organele noastre interne, lucrează fără ca noi să ştim unde sunt cât timp suntem sănătoşi, dar îndată ce apare boala, ştim, şi învăţăm toate organele unde sunt.

            Inima din stânga aduce numai necazuri, dacă o ascultăm, dar desfătările veşnice sunt la dreapta Ta spune David în Psalmul 16.

Vitejii din casa Domnului. 1 Cronici 9-13.

Garzile Templului

     Una mie şapte sute şaizeci de oameni erau vitejii din Casa Domnului. 1 Cronici 9-13.

            Toţi aceşti viteji trebuiau să păzească ceva. Şalum păzea uşa de răsărit. Vers.18. Coreiţii păzeau pragurile cortului. Verset 19, iar părinţii lor păziseră intrarea în tabăra Domnului. Erau 212 uşieri păzitori ai pragului Domnului. Patru căpetenii privegheau odăile şi vistieriile, şi petreceau noaptea în jurul Casei Domnului pe care trebuiau să o deschidă în fiecare dimineaţă vers.27, alţii numărau zilnic uneltele pentru slujbă, cântăreţii însă erau scutiţi de orice slujbă pentru că lucrau zi şi noapte vers. 33.

            Ce lecţie importantă pentru noi cu privire la slujba noastră în Biserica lui Dumnezeu. Uşile pragurile, uneltele, toate trebuie păzite cu sfinţenie.

            Trei lucruri esenţiale. Paza intrării în tabăra Domnului, Paza Casei Domnului, şi deschiderea ei în fiecare dimineaţă, şi permanenta adorare, cântăreţii fiind scutiţi de orice slujbă deoarece lucrau, cântau zi şi noapte fapt ce nu se numea job sau slujbă ci lucrare.

Nardul Mariei. Marcu 14.

Flori de Nardostachys grandiflora - Nard

Marcu 14.

          Toţi avem o valoare, toţi vor investiţii eficiente, dar pe vremea aceea investiţia se făcea în parfumuri.

            Şi parfumurile au personalitatea lor, iar cei ce le folosesc vor să reflecte personalitatea lor prin parfumul preferat. Maria investise totul în parfum dar timpul a demonstrat că în final a investit totul în Domnul Isus, reflectându-şi prin parfum adevărata personalitate singura din toată istoria Bibliei care a fost asociată cu Evanghelia, oriunde se va vestii ea pe toată faţa pământului.

Infinitele mirosuri de parfumuri dovedesc infinitele forme ale iubirii.

            Dacă preţioasele flori Nardostachys grandiflora de la poalele munţilor Himalaia din care se făcea parfumul de Nard, sunt prea departe, să aducem parfumul Trandafirului care chiar dacă nu e din Saron, e tot trandafir pe toată faţa pământului.

Pietrele cununii împărăteşti. Zaharia 9-16

             Ei sunt pietrele cununii împărăteşti care vor străluci în ţara Sa. Zaharia 9-16. Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu zice Domnul, ne spune pr. Maleahi 3-16.

            Întotdeauna în universul lui Dumnezeu este o compensare, de aceea cununa de spini pe care a purtat-o Domnul Isus pe pământ, în slavă va fi înlocuită cu o cunună de pietre scumpe, descoperite şi scoase din cariera acestei lumi.

            În primăvara veşniciei, spune Traian Dorz, când va-nceta orice tumult vor strălucii mai mult aceia ce-au plâns şi-au suferit mai mult. Dispreţuiţii de astăzi, vor fi perlele veşniciei de mâine.

            Nenorocit-o, bătut-o de furtună şi nemângâiat-o! îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu, şi-ţi voi da temelii de safir. Îţi voi face crestele zidurilor de rubin porţile de pietre scumpe şi tot ocolul de nestemate. Isaia 54-12.

            Nu există cuvinte umane pentru gloria divină viitoare a tuturor copiilor lui Dumnezeu.