Întâlnirea îngerilor. Geneza 32- 1.

Dumnezeu şi îngerii Săi, au rămas Aceiaşi în decursul mileniilor, dar percepţia lor s-a schimbat foarte mult în sensul că multe evenimente şi minuni din viaţa oamenilor au început a fi considerate, simple întâmplări ale hazardului.

Este foarte interesant faptul că David ca şi Iacov, folosesc aceeaşi expresie cu privire la îngeri.

Iacov numeşte ceata de îngerii care l-au întâlnit, ca fiind „Tabăra Domnului„ sau Manaheim, iar David în Ps. 34 spune că îngerii Domnului „tăbărăsc„ în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă.

Credem că ce a văzut Iacov era tocmai tabăra de îngeri, trimisă de Dumnezeu.

Ca Dumnezeu să poată comunica spre noi, a trebuit să se facă om prin întruparea Fiului Său, iar ca noi să putem comunica astfel cu îngerii, trebuie să ne facem îngeri, aşa cum au declarat fiii lui Het despre Avraam, că este ca un domnitor al lui Dumnezeu printre ei ca un înger.

Taina celor 7 stele. Sunt cei 7 îngeri. Apocalipsa 1.

Toate Bisericile lui Dumnezeu, au îngerii lor.

O biserică Nou Testamentală trebuie să aibă minimum doi sau trei membri.

Când Dumnezeu a instituit această regulă în Matei 18 a avut la bază nucleul societăţii, care este familia.

Adevărata Biserică este formată din pietre vii aşa cum a fost Petru, nu din pietre cioplite sau cărămizi.

Pe lângă faptul că fiecare copil al lui Dumnezeu are îngerul său, biserica locală parte a celei Universale, are la rândul său un înger.

Unii au interpretat că îngerul ar fi pastorul sau bătrânul adunării, dar din text nu rezultă lucrul acesta.

Mulţimea stelelor demonstrează mulţimea îngerilor, şi chiar dacă nu sunt înţeles, î-mi place să privesc cerul înstelat, şi să consider oştirea cerească a stelelor drept o oştire îngerească.

Conversaţie eronată fatală. Luca 12- 19.

„Suflete ai multe bunătăţi... mănâncă, bea şi veseleşte-te„.

Acest monolog demonstrează marea ignoranţă a lumii religioase care mai poate crede că după moarte se mănâncă, se bea, se veselesc, deşi toată Biblia contestă aceste minciuni religioase, create numai pentru profiturile financiare ale căpeteniilor religioase.

Au fost transformate pomenile - mâncarea şi băuturile alcoolice - pentru morţi în adevărate spectacole, regizate de speculanţii religioşi.

Prin însăşi etimologia cuvântului „pomană„ după dicţionarul universal al Limbii Române, acest cuvânt înseamnă inutilitate.

Nu trebuie să confundăm sufletul cu trupul, toată oferta de mâncare băutură, şi veselie, fiind eronată deoarece priveşte trupul este fatală.

Sufletul nostru fiind din Dumnezeu, spunea Fericitul Augustin nu-şi găseşte odihna, decât în Dumnezeu.

Oricare altă confuzie mai poate fi corectată, dar aceasta niciodată.

Lucru frumos.

      Ea a făcut un lucru frumos. Marcu 14-6

          Ceeace pentru apostoli constituia o risipă, pentru Domnul Isus  era un lucru frumos. La fel şi astăzi mulţi creştini consideră unele lucrări privind ajutorarea săracilor, misionarismul, vizitarea bolnavilor, ca fiind o risipă de bani de timp de energii, dar în realitate acestea sânt singurele lucruri frumoase. 

          Frumuseţea este în ochii privitorului, şi adesea este aşa de mare diferenţa în realitate.

          Marea noastră întrebare trebuie să fie aceasta, cum vede cerul faptele mele, nu oamenii care adesea sunt aşa de subiectivi.

Păcatul neîncredinţării.

       Tot ce nu vine din încredinţare este păcat Romani 14- 23.

            Apostolul Pavel, văzând atâtea lucruri ce se fac fie de complezenţă, fie din datorie, fie din respect, dar nu din încredinţare, vine şi ne învaţă că şi lucrurile bune care se fac nu din încredinţare constituie o abatere de la adevăr.

            Încredinţarea este umbra credinţei, ce trebuie să stea la baza fiecărei acţiuni.

            Astfel Biblia ne vorbeşte de trei feluri de păcate şi anume păcate prin comitere, prin omitere cine ştie să facă binele şi nu-l face săvârşeşte un păcat şi păcatul ne încredinţării, care este foarte frecvent, dar ne tratat ca atare.   

Semnul puterii - cântarea. Psalm 57-7

           „Inima mea este tare de aceea voi cânta, da, voi cânta”. Demonstraţia puterii nu se face prin muşchi, ci prin cântare.

          „Cânt Domnului căci mi-a făcut bine”. Viaţa de biruinţă a lui Moise a început cu cântarea de pe malul răsăritean al Mării Roşii Exod 15, a continuat cu cântarea din Deuteronom 32 şi a sfârşit cu cântarea de pe malul de apus al vieţii din Apocalipsa 15.

          Ghedeon, Iosafat, câştigă războaiele prin cântări, iar Domnul Isus vedem la Marcu 14- 26 că după ce au cântat cântările respectiv Calemurile psalmii 115-118, a intrat triumfător la lupta din grădina Ghetsimani. Chiar dacă nu avem înclinaţii spre melodie, să încercăm acest antrenament. După căsătorie, în 1970 am stat trei zile la fratele Moldoveanu, unde fiecare dimineaţă începea cu trei cântări de laudă. O familie şi un copil al lui Dumnezeu trebuie să cânte atât pentru a deveni cât şi pentru a fi puternici.