„El
ține în mână adâncimile
mărilor și
înălțimile munților.”
Pe
planeta noastră cele două extreme se află în partea Asiatică, cel mai adânc loc
fiind la insulele Mariane ale Oceanului Pacific - în jur de 11.000 de metri,
iar ca înălțime este vârful Everest cu 8.842 de metri al Munților Himalaia.
Și noi ca oameni,
nu numai pământul, avem extremele noastre. Așa
cum Dumnezeu ține în mâinile
Sale aceste extreme ale pământului, la fel ține
și extremele noastre.
Grav
este faptul că, noi, necunoscând Cuvântul lui Dumnezeu nu cunoaștem nici făgăduințele
Sale. După ce Napoleon din poziția de
împărat ajunge sclavul englezilor a zis: „De la sublim la ridicol sau de la o
extremă la alta nu e decât un pas”.
Capul
de aur al planetei noastre, numit așa
de Dumnezeu, a ajuns un animal lovit de cea mai rară boală (numită
„Bouantropia”), mâncând iarbă precum boii. Dealtfel toți dictatorii pământului au cunocut această trecere
dramatică de la o extremă la alta.
Au
fost și oameni nevinovați pe care nedreptățile
omenești i-au trecut pe drumul acesta, dar noi avem un
factor de echilibru: „Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu” (Romani 8:28).
Din
punct de vedere medical dacă acest fenomen (de a trece de la o extremă la alta)
nu este controlat, control ce se poate face numai prin convertire, atunci apare
o boală patologică pe care psihiatrii o numesc „bipolaritate”.
Să
nu uităm niciodată făgăduința lui
Dumnezeu care zilnic ne poartă povara, ducându-ne “în carul Său de biruință”. A fi
în carul de biruință înseamnă a fi
în Hristos - aceasta este definiția
carului de biruință al lui Dumnezeu,
„Dumnezeu te-a purtat cum poartă un om pe copilul său” (Deuteronom 1:31).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu