Dacă în fiecare frază a predicatorului nu se află un gând nou sublim o
revelație, acea frază nu trebuie
nici spusă și nici scrisă.
Qintesența înseamnă ca fiecare
literă, iotă, sau cuvânt, să constituie o revelație, așa cum sunt cuvintele Scripturii, dar
dacă aceasta înseamnă prea mult, esența însă nu trebuie să lipsească din nici-o frază vorbită sau
scrisă.
Biblia vorbește de
două feluri de înțelepciuni și anume a aceluia care tace,
Proverbe17-2 și a aceluia care dacă vorbește, „spune numai cuvintele lui
Dumnezeu„ 1 Petru 4-11.
