Marea lecţie a focului din rug.

Moise a zis: “..Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și de ce nu se mistuie rugul” și, când Domnul a văzut că el s-a întors ca să vadă ce se întâmplă, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul tufișului (Exod 3:3-4).

Un om al deșertului, un cioban în vârstă de 80 de ani, un om cu atâtea amintiri şi aflat în singurătatea înalților munți pleșuvi ai Hebronului - pe care i-am văzut şi filmat şi eu în luna noiembrie a anului 2009 -  vede un rug în flăcări care ardea continuu fără a se mistui, fără a produce cenușă.

Poate că a mai văzut şi altcineva rugul, dar a mers mai departe.

Când Domnul a văzut că s-a întors, dovadă că și el trecuse pe lângă rug, Dumnezeu l-a chemat pe nume pentru una din cele mai mari lucrări omenești ce au avut loc pe această Planetă: eliberarea Evreilor din sclavia Egiptului - „Te chem pe nume ești al meu”.

Iată ce a schimbat și continuă să schimbe destinul unui om: întoarcerea la Dumnezeu.

Nimeni nu este nici prea tânăr, nici prea bătrân, vreodată, pentru a se întoarce la Dumnezeul ce poate fi văzut nu numai în flacăra unui rug, ci chiar în tot ce ne înconjoară.

Ce putea oferii lui Dumnezeu un astfel de om al pustiului din Madian? Nimic, deși cândva avea totul  (cu 40 de ani în urmă).

Logica umană creștină de astăzi nici nu ar mai lua în considerare o astfel de candidatură la cea mai înaltă misiune dmnezeiască. Prezența fizică este obligatorie, iar Curriculum Vitae trebuie să cuprindă pregătire teologică, doctorate, recomandări etc. Toate acestea fac parte din materialul clientului, material de care niciodată Dumnezeu nu are nevoie.

Toate acestea le avea şi Moise la vârsta de 40 de ani și Saul din Tars la vârsta de 30 de ani, dar, la marea lor misiune Dumnezeiască, Biblia ne arată că Dumnezeu a făcut „Tabula Rasa” în capul lor, adică a șters totul, neamestecând grâul Său curat cu paiele lor murdare.

Cineva a spus că, în general, posibilitatea tragică pentru om  este „să fii înscris în analele istoriei  spirituale ca unul care n-a contat nimic - nici pentru Dumnezeu, nici pentru oameni”.

Am intitulat acest subiect din lecția de azi, gândindu-mă la ce ne învață focul din rug - învățături sânt foarte multe, dar un lucru este esențial deşi, spre nenorocirea lor, cei mai mulți creștini încă nu l-au învățat și anume că Dumnezeu în lucrarea Sa nu folosește energia noastră. 

Acel vers din cântarea „Toată energia mea pun la dispoziția Ta” ar trebui înlăturat ca fiind antiscripturistic.

Energia și pregătirea lui Moise nu l-au ajutat să îngroape bine în nisip cadavrul Egipteanului, dar Dumnezeu a știut și a putut îngropa toată oastea și carăle de război ale Egiptului în Marea Roșie.

Niciodată David nu l-ar fi omorât pe Goliat dacă rămânea îmbrăcat în hainele lui Saul și nici un creștin nu va ajunge în slavă cu propriile-i haine. Ca pasărea Foenix noi nu putem zbura decât din propria noastră cenușă.

Dacă nu falimentăm total, asemeni tuturor  oamenilor mari ai lui Dumnezeu, zădărnicim lucrarea Sa - Isaia care i-a văietat pe toți cei care zideau case, pe cei care se îmbătau etc., numai după ce a zis „vai de mine” a putut să spună „iată-mă, trimite-mă”.

Numai focul din Rug nu produce cenușă.

Cea  mai corectă definiție a omului mi se pare aceea de a fi vehiculul uman al vieții divine. Noi nu trebuie să ne dedicăm unei cauze, cât ar fi ea de nobilă, ci lui Dumnezeu pentru ca Dânsul să ne echipeze și să ne trimeată în lucrarea Sa.

Toată gloria lui Moise, singurul om care a vorbit atât de mult cu Dumnezeu, se datorează faptului că atunci când nu mai avea nimic de oferit de la el a oferit lumii din partea exclusivă a lui  Dumnezeu -  Pentateuhul, primele cinci cărți ale Bibilei care a fost denumită de părintele literaturii române  George Călinescu, în anul 1952 în aula Universității din București, ca fiind „Capodopera literaturii universale”.

În ultimii 40 de ani ai vieții sale, Moise a demonstrat că și-a înțeles, din flacăra rugului, rostul său pe lume şi şi-a împlinit vocația de a fi un model tuturor celor care doresc a folosi nu energia lor pe câmpul Evangheliei, ci puterea lui Dumnezeu.

I-am văzut și filmat coliba de pe Muntele Taborului și am înțeles că și acum, ca toții sfinții cerului, Moise continuă să lucreze împreună cu Dumnezeu la marea guvernare a universului Său infinit.

Moise este singurul om pe care l-a înmormântat Dumnezeu, dar la care a participat și diavolul -  „Arhanghelul Mihail când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise...” (Iuda 9), Mihail ca ocrotitor al poporului lui Israel (Daniel 10:13) din care și Moise făcea parte. Chiar dacă a fost înmormântat pe muntele Pisga, diavolul voia ca trupul lui Moise să fie văzut pentru a face din dânsul un idol căruia să i se închine poporul deoarece nu reușise cu vițelul.