Se afișează postările cu eticheta templu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta templu. Afișați toate postările

miercuri, 17 octombrie 2012

Urim şi Tumim. Lumini şi desăvârşiri. (Exod 28:30)


De asemenea, pe pieptarul judecății cu care se
îmbrăca Aaron erau scrise cele două cuvinte: Urim şi Tumim, cuvinte care ne sânt explicate în subsolul traducerii Bibliei de Cornelescu, drept lumină și desăvârșire.
În numai cele două cuvinte se cuprind cele două caracteristici ale Domnului Isus.
În cartea Numeri capitolul 27:21 ni se arată că se foloseau și separat aceste cuvinte, ele reprezentând un secret revelat numai Marelui Preot în comunicarea sa cu Dumnezeu. Consider că era o parolă netransmisă generațiilor viitoare prin care se putea intra în comunicare cu Dumnezeu.
Avea în vedere Duhul Sfânt - inspiratorul Scripturii, unicitatea Creatorului care a programat în sistemul nostru celebral o lungime de undă proprie, fiecărei persoane şi pe care Eclesiastul o numește în cartea sa, în capitolul 3:11, ca fiind „gândul veciniciei”.
În Ezra 2:63 și în Neemia 7:65 vedem clar că ei nu au mâncat din lucrurile prea sfinte până ce Marele Preot nu a întrebat pe Urim și Tumim.

marți, 27 decembrie 2011

TREI ÎNCERCĂRI NEREUȘITE.

La nivel de familie Dumnezeu creează omul după chipul Său și femeia din coasta omului.
Nu știm cât a durat această perioadă binecuvânta, dar după neascultarea din Eden omul este alungat. Îmi  pare rău că am făcut omul, spune Dumnezeu, urmând apoi potopul.
Dumnezeu încearcă la nivelul  unei națiuni, a celor 12 familii din Israel, dar poporul cere un împărat și Saul este primul împărat după abolirea Teocrației. Dar și la nivelul național Dumnezeu constată neascultarea și zice: Î-mi pare rău că am pus pe Saul împărat.
A treia încercare a lui Dumnezeu este de a se coborâ printre oameni în Templul lui Solomon. Dar nici astfel omul nu a răspuns iubirii Sale, templul este ars distrus iar poporul Israel este dus în Babilon și apoi risipit în tot pământul .
Atunci în dragostea Sa Dumnezeu folosește ultimul limbaj ai iubirii: încarnarea Fiului său în fecioara Maria pentru a intra nu într-o familie, nu într-o națiune, nu într-un Templu ca cel din Ierusalim, care era o capodoperă arhitecturală ci pentru a intra în inima omului devenind Emanuel care în original înseamnă Dumnezeu în noi, aceasta înseamnă Crăciunul nașterea Domnului Isus.