Prosperitatea. Psalmul 34-10.

Psalmul 34-10.

        „Puii de leu duc lipsă şi le e foame dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine”.

            Nu am întâlnit încă pe nimeni şi nici nu cred că voi întâlni vreodată pe cineva care să creadă Cuvântul Domnului şi acesta să-l fi dezamăgit.

            Odată dobândit binele suprem… „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său ci L-a dat pentru noi toţi cum nu ne va da fără plată împreună cu El toate lucrurile” Romani 8-32.

            Această expresie că nu duc lipsă de nici un bine, nu presupune îmbogăţire, care nu face nici un bine ci dacă avem ce mânca şi ce îmbrăca ne va fi îndeajuns.

            Credem că după supremul bine al mântuiri este binele sănătăţii, ce se cuprinde şi el în aceeaşi frumoasă făgăduinţă. Pot spune şi eu ca David în Psalmul 37- 25 că "am fost tânăr şi am îmbătrânit dar nu am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea". Eram 12 inşi la masă în 1946, foarte săraci dar aveam ceva porumb părinţii au vândut trei dubli de porumb cu 10 milioane de lei, era vremea inflaţiei, au cumpărat o vacă de la târgul din Tg-Jiu şi a doua zi a avut loc stabilizarea dar deşi nu mai aveam nici un leu sacii de bani au fost aruncaţi deoarece nu mai aveau nici-o valoare, în schimb am rămas cu o vacă foarte bună.

            Am avut astfel asigurată multă vreme existenţa pentru noi şi pentru alţii căci dădea foarte mult lapte.

PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - CAP.11 RESURSE INFINITE PENTRU ORICE LUCRARE: CEI DOI MATORI AI LUI DUMNEZEU.

Lui Ioan i s-a dat o trestie ca o prăjină și i s-a spus să măsoare templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în templu, dar curtea nu deoarece ea va lăsată neamurilor care o vor călca în picioare trei ani și jumătate.

Se pare că Ioan a mai venit pe pământ după ce a fost răpit în cer și de această dată chiar la Ierusalim, deoarece numai curtea Ierusalimului pământesc va fi călcată în picioare și acesta va urma să fie măsurat pentru a se vedea dacă a fost respectat proiectul dictat detaliat în ultimele zece capitole de Ezechel, respectiv de la 40 la 50, privind al patrulea templu.

Dar cea mai dificilă întrebare este ce unitate de măsură, a primit Ioan pentru măsurarea oamenilor, pentru care prăjina nu era posibilă, căci Domnul nu se uită la statură cu toate că Saul î-i întrecea cu un cap pe toți contemporanii săi, el a fost considerat în final mic.

Marea lecție de la templul vizibil pentru cel invizibil este numărul și măsura, pietrelor vii.

Numai noi oamenii intrăm în diverse crize, pentru Dumnezeu, totdeauna există resurse infinite.

În conflictul final din istoria planetei noastre, pe lângă cei 144000 de misionari mesianici, care vor revoluționa lumea, Capitolul 11 din Apocalipsă ne vorbește despre doi misionari care trei ani și jumătate, vor vesti Evanghelia în centrul Ierusalimului, fără a putea cineva să le facă vre-un rău.

Dar după această perioadă când î-și vor fi terminat misiunea, vor fi omorâți și trupurile lor moarte vor sta trei zile și jumătate și trei nopți în piața cetății Ierusalimului, iar prin televiziunea sateliților artificiali vor fi văzuți de toți locuitori planetei, care se vor bucura că au scăpat de ei deoarece mărturia lor î-i chiniua, și de bucure î-și vor trimite daruri unii altora, numai că bucuria lor va fi de scurtă durată adică exact a suta parte din trei ani și jumătate.

Uimirea mare va fi când Duhul de viață de la Dumnezeu va intra în ei și sub privirile lor, se vor sui iarăși în cerul de unde venise. 

Dacă legea acestui pământ este ca oricine s-a născut, aici trebuie să și moară, lege căreia I S-a supus și Domnul Isus, atunci s-ar putea deduce că numai doi oameni adică Enoh și Ilie, nu au murit ca cele două sfeșnice ce stau permanent înaintea lui Dumnezeu, deci și ei au trebuit să plătească acest tribut, cu excepția celor ce vor fi în viață la răpirea Bisericii.

În a doua parte a capitolului unsprezece, vers 15 sună a șaptea trâmbiță, după care apare prima simfonie a cerului și a  îngerilor de lumină strigând cu glas tare „Împărpția lumii, a trecut în mâinile Dumnezeului nostru și ale Hristosului Său, și El va împărății în veci de veci„ întocmai cum vestise îngerul acela puternic în cap 10 versetul 7.

Urmează cei douăzeci și patru de lideri, care s-au aruncat cu fețele jos ( deși se spune la pământ dar noi știm că acolo nu mai este pământ ) și care au continuat a doua simfonie „Î-Ți mulțumim Doamne Dumnezeule Atotputernice, care ești și care erai și care vii că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și ai început să împărățești. Neamurile se mâniaseră dar a venit  mânia Ta, a venit vremea să judeci pe cei morți, și să răsplătești pe robii Tăi prooroci, pe sfinții Tăi, și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul„,

Și templul lui Dumnezeu care este în cer, a fost deschis și s-a văzut Chivotul Legământului Său în Templul Său, și au fost fulgere glasuri tunete, cutremur de pământ și  o grindină mare.