„Puii de leu duc lipsă şi le e foame dar cei ce caută
pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine”.
Nu
am întâlnit încă pe nimeni şi nici nu cred că voi întâlni vreodată pe cineva
care să creadă Cuvântul Domnului şi acesta să-l fi dezamăgit.
Odată
dobândit binele suprem… „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său ci L-a dat
pentru noi toţi cum nu ne va da fără plată împreună cu El toate lucrurile”
Romani 8-32.
Această
expresie că nu duc lipsă de nici un bine, nu presupune îmbogăţire, care nu face
nici un bine ci dacă avem ce mânca şi ce îmbrăca ne va fi îndeajuns.
Credem
că după supremul bine al mântuiri este binele sănătăţii, ce se cuprinde şi el
în aceeaşi frumoasă făgăduinţă. Pot spune şi eu ca David în Psalmul 37- 25 că "am fost
tânăr şi am îmbătrânit dar nu am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe
urmaşii lui cerşindu-şi pâinea". Eram 12 inşi la masă în 1946, foarte săraci dar
aveam ceva porumb părinţii au vândut trei dubli de porumb cu 10 milioane de
lei, era vremea inflaţiei, au cumpărat o vacă de la târgul din Tg-Jiu şi a doua
zi a avut loc stabilizarea dar deşi nu mai aveam nici un leu sacii de bani au
fost aruncaţi deoarece nu mai aveau nici-o valoare, în schimb am rămas cu o
vacă foarte bună.
Am
avut astfel asigurată multă vreme existenţa pentru noi şi pentru alţii căci
dădea foarte mult lapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu