PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - Cap.12 FEMEIA, DRAGONUL ROȘU ȘI VULTURUL.

Femeia învăluită în soare cu acea cunună  de 12 stele pe cap și cu luna sub picioare este sigur poporul Evreu cu cele 12 seminții ale sale care ca și simbolul Parisului care se clatină dar nu se cufundă.

Fiica Sionului mireasa Domnului poporul Israel nu și-a înțeles niciodată chemarea motiv pentru care totdeauna a trebuit să plătească un preț atât de mare, și abandonul vocației sale a condus la alegerea unei mirese alese prin har nu prin lege.

Evreul Saul din Tars viitorul Pavel în confesiunea sa spunea Galatenilor că sufere durerile nașterii (ce e foarte greu de înțeles pentru un bărbat ) până când va lua chip în ei Domnul Isus, adică se vor naște din nou.

Pavel este răspunsul la marea întrebare de ce țipa în durerile nașterii și avea mare chin ca să nască.

Dragonul Roșu emblema și simbolul poporului Chinez nu el producea chinurile nașterii ci chinurile post natale dacă nu intervenea pământul care a înghițit apa și Vulturul cel mare cu cele două aripi ale sale. Femeia care-l înfățișează pe Israel va continua să sufere groaznicele dureri ale nașterii până când, va vrea să nască nu himere iluzii deșarte, ci pe Mesia.

Balaurul, supraveghea femeia însărcinată, ca să omoare copilul îndată ce va fi născut.

Toată istoria începând cu  Vechiul Testament chiar  din Eden este dovada faptului că Balaurul, Satana Șarpele cel vechi, prin moartea lui Abel, a  urmărit ca Domnul Isus să nu apară pe scena istoriei.

Durerile acestui popor învăluit temporar în întuneric dar în final va fi învăluit în soare nu se datorează istoriei și actorilor ei ci ne credinței în Adevăratul Mesia născut în Israel și din mamă Evreică ce are cea mai corectă genealogie istorică.

Dragonul Roșu știa și credea adevărul că Fiul este adevăratul Mesia pe care Evrei nu vor să-l să-l afle și să-l creadă.

Copilul nu ar fi prezentat pentru Dragon nici un interes dacă ar fi avut vre-o îndoială cu privire la Domnul Isus ca Mesia Mântuitorul.

E ridicol ca poporul să nu vadă și să înțeleagă ce ace Diavolul corect știa.

Urmează o a doua fază a războiului din ceruri, dacă în prima fază Lucifer a fost aruncat în văzduh, în a doua este aruncat pe pământ iar a treia și ultima în adânc pentru eternitate.

În cest război ce se duce și acum „Ei l-au biruit prin sângele Mielului prin Cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte„.

Diavolul Satan șarpele cel vechi, au continuat lupta tot împotriva pruncului,  dar aripile vulturului celui mare au fost date femeii, care a zburat în pustia Egiptului probabil unde va sta trei ani și jumătate.

În primii trei ani și jumătate, poporul Evreu va face legământ cu Anticristul, iar după aceia se vor convinge că adevăratul Mesia este Domnul Isus și proorocul Zaharia ne arată binecuvântările ce vor urma.

Încă din geneza 3-15 a început o luptă care va dura în  toată istoria omenirii, a celor două principii, binele și răul, lumina, și întunerecul.

Pentru noi Românii numele continuității firului roșu din Biblie prin Set, (înlocuitor), este un cuvânt românesc set motor, fapt ce ne bucură mult.

Balaurul sau Dragonul a făcut ca soțiile Patriarhilor să fie sterpe, și chiar în anul în care trebuia să se nască Isac, Sara ajunge în haremul Faraonului, dar un înger intervine și-i spune Faraonului că Sara nu e sora lui Avraam cum spusese acesta ci soția lui,  ca Diavolul să nu poată întrerupe firul genealogic Divin.

Acum m-am întors din Egipt, și după  ce cunoști cât de cât un popor, am înțeles că acolo unde s-au refugiat mulți oameni ai lui Dumnezeu inclusiv Domnul Isus, acolo este o mare teamă de Dumnezeu. Datorită acestui fapt Sara a părăsit haremul Faraonului, fără ca Avraam să fie condamnat pentru minciuna lui de Faraon.

Dacă Isac nu se ruga stăruitor Rebeca nu avea copii, iar Iuda  din familia lui Iacov prin care trebuia să treacă firul roșu al făgăduințelor avea trei copii și toți au murit fără a lăsa urmași.

Veriga de aur ce părea ruptă definitiv, este pusă la loc, de nora lui Iacov Tamar, și Dragonul rămâne învins.

În timpul Împăraților ajunge ca împărat Atalia care în cruzimea sa omoară toți nepoții de parte bărbătească spre a fi sigură că va domnii până la moarte, dar o doică ascunde pe Ioas în camera paturilor, iar marele preot organizează un complot prin care Ioas este încoronat împărat la 7 ani iar Atalia este asasinată.

Aproape 7 ani Dragonul părea biruitor, dar arborele genealogic continuă creșterea sa triumfală.

Din nou arborele este tăiat și intervine în genealogia Domnului Isus a doua femeie Rahav, care se căsătorește cu Salmon urmașul lui Caleb din a căror căsătorie se naște Boaz, străbunicul lui David.

Dragonul ce are încă mare putere aduce o secetă de 10 ani în țara lui Israel, și Elimelec din seminția lui Iuda prin familia căruia trebuia să treacă firul genealogic, pleacă în țara Moabului cu soția și cei trei copii ai lor ca să-și scape viața, dar Dragonul face să moară acolo toți cei patru bărbați din familie.

Naomi rămasă singură se întoarce la Betleem care îseamnă tocmai casa pâini, unde dacă rămâneau sigur nu mureau, dar nora sa Rut a treia femeie din genealogia Domnului Isus, o urmează pe soacra sa  tocmai pentru a înnoda prin Boaz veriga de aur, ruptă de Dragon, și firul genealogic continuă.

Toate cele trei femei din genealogia Domnului Isus reprezintă Biserica și cele trei elemente componente ale Sale Evreii, prostituatele și prostituații și neamurile reprezentate de Rut din țara Moabului.

Neputând opri nașterea Domnului Isus, Dragonul prin Irod, recurge la cea mai odioasă metodă de a omorî toți copiii sub doi ani din Iudea, dar cele două aripi ale vulturului cel mare au fost date femeii care s-a dus cu pruncul în Egipt.

În Cisiordania la Betleem în subsolul Bisericii Nativității este o cameră plină cu oasele copiilor nevinovați uciși de Irod cu speranța zadarnică de a se afla printre ei și pruncul Isus. 

A fost o mare binecuvântare pentru Egipt faptul că a ajuns acolo Domnul Isus deoarece până-n zilele noastre, am întâlnit acolo  în Hurghada unde am stat creștini adevărați.

Ori pe unde a trecut Domnul Isus, a lăsat o dâră de binecuvântări.

Așa cum Dragonul a făcut tot ce a putut ca Domnul Isus să nu apară în istorie, ca punct de reper al timpului, la fel procedează și cu oamenii din toate timpurile și locurile de a nu-L lăsa să intre în istoria vieții personale, spre a rămâne omul total dezorientat spiritual.

Toată drama omenirii se poate compara cu drama lui Napoleon, care a fost învins la Waterlau deoarece și-a subestimat adversarul Englez.

A câștigat 12 războaie, dar deși a pierdut numai unul, acesta i-a fost fatal.

Oricine subestimează, sau supraestimează adversarul totdeauna pierde.

„Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor și căpeteniilor care sânt în locurile cerești„. Efeseni 6.

Dar deșii Dragonul are încă putere, este vulnerabil la  sângele Mielului.

„Ei l-au biruit prin sângele Mielului„ Ap 12-11.

Niciodată nu am înțeles de ce cuvinte ca acestea  Satana, Diavolul,  Dragonul, a îngăduit Dumnezeu să fie scrise în Biblie cu litere mari, probabil datorită, istoriei lor de glorie anterioare căderii, și a puterii pe care o mai au încă în univers.

„Când Arhanghelul Mihael, se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise,  n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar i-a zis „Domnul să te mustre„.

Oamenii care  subestimează puterea adversarului așa  cum am arătat mai sus, sânt învinși.

Satana ar fi dorit ca trupul lui Moise să fie cunoscut, ca oamenii să-l idolatrizeze, dar arhanghelul a biruit deoarece nici-o relicvă din trupul său nu se află pe pământ.

Moise nu ar fi acceptat ca oamenii să se închine la oasele sale, o practică păgână  ce caracterizează așa zisul creștinism modern.

Deșii a primit o rană de moarte diavolul, și este un virtual învins, speculează ignoranța celor ce nu citesc Sfintele Scripturi, care revelează puterea deplină a sângelui Mielului.

Capitolul 12 din Apocalipsă este un capitol al biruințelor atât asupra  Dragonului de pe pământ care urmărea copilul, cât și asupra Dragonului și a îngerilor lui din locurile cerești, în lupta lor cu Mihail și a îngerilor lui, după care locul lor al Dragonului și al îngerilor căzuți, nu li s-a mai găsit în ceruri fiind aruncați jos pe pământ.

În ceruri s-a auzit cântarea biruitorilor       „Acum a venit mântuirea puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, pentru că pârâșul fraților noștrii care zi și noapte î-i pâra înaintea lui Dumnezeu a fost aruncat pe pământ, cuprins de o mare furie știind că mai are puțină vreme.

Marea întrebare este de ce, un Dumnezeu atât de puternic permite unui adversar atât de perfid, să facă atâta rău pe pământ și în ceruri.

După umila mea părere dualitatea tolerată atât de mult timp, are un scop bine determinat, acela de a vedea dincolo de aparențe, realitățile prin credință. După KING-JAMES definiția credinței din Evrei 11-1. este, substanța lucrurilor sperate, și evidența lucrurilor care nu se văd.

Tot ce avem e dobândit doar prin credință, mântuirea se bazează pe credința într-un Aparent învins, iar toate speranțele noastre, au la bază numai lucruri pe care nu le-am văzut.

Toți eroii din Panteonul credinței descris în Evrei 11 au murit fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-a văzut de departe prin credință, le-a urat de bine de departe, mărturisind că sânt străini și călători pe pământ, fiind în căutarea unei patrii mai bune.

Aparenta guvernare a lumii de către Satan, nu va fi eternă și lupta permanentă dintre bine și rău credem că se va sfârșii în favoarea binelui și adevărului.

Încleștarea permanetă din Apocalipsă, unde sfinții sânt omorâți chinuiți, are la bază secretul biruinței în faptul că adevărații credincioși nu-și iubesc viața chiar până la moarte, și că fără credință e cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Valurile de apă ce urmăreau femeia care născuse pruncul, sânt, persecuțiile permanente la care a fost și este încă supus poporul Evreu, culminând cu Holocaustul Hitlerist, și războaiele următoare consecutive.

Aripile Vulturului celui mare ce au fost date femeii care născuse pruncul, și cu care a ajuns în pustie, pot fi interpretate ca fiind aripile credinței cu care oriunde și oricând copilul lui Dumnezeu, poate depășii orice obstacol, chiar și munții.

Când vedem că pământul a dat ajutor femeii, deschizându-și gura să înghită apele ce ieșau din gura Dragonului, acest fapt s-a datorat credinței femeii.   

Dragonul văzându-se înșelat s-a dus să facă război cu rămășița seminției ei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.

De multe ori Biblia vorbește despre rămășița poporului adică turma mică pentru care Domnul Isus pregătește împărăția Sa.

Dacă femeia reprezintă cum se crede poporul Israel

Rămășița este aceea a biruitorilor.