1
Cer nou 21-1.
2
Pământ nou 21-1.
3
Ierusalim nou 21-2.
4
Lucruri noi 21-5.
5
Un Paradis nou. 21. 1-5
6
Un nou loc pentru Tronul Divin. 22-3
7
O nouă sursă de lumină. 22-5.
Atât
proorocul Isaia în cap 65 cât și apostolul Petru ne spune
că pământul și
cerurile de acum sânt păzite și păstrate pentru focul din ziua judecății și de pieire a oamenilor
nelegiuiți. 2 Petru 3. 4-14.
Toate
locurile atinse în căderea sa de satan vor fi înnoite.
Ioan
vede coborându-se din cer Noul Ierusalim ca o mireasă împodobită pentru
bărbatul ei iar din tronul de domnie se aude un glas care striga „Iată cortul
lui Dumnezeu cu oamenii„.
Nu
se va mai spune „Tatăl nostru care ești în ceruri„ deoarece nu va mai fi
nici-o distanță
nici spațiu sau timp. Valea plângerii
va fi înlocuită cu valea fericiri.
Cu
peste o jumătate de secol în urmă am fost la o evanghelizare în adunarea
noastră din Anina împreună cu misionara Ilse Van Den Broc din Germania și frații de acolo ne-au spus că
strada lor se numea „valea plângerii„ dar după ce s-a deschis o adunare pe
această stradă frații au cerut primăriei schimbarea numelui în „Valea
fericirii„ și
acum așa se numește.
„El
va șterge orice lacrimă din
ochii noștri„
Dacă
în prima parte vedem noul ierusalim și mireasa ca cetate, în a doua parte versetul 10
apostolul este chemat de unul din cei 7 îngeri ce țineau ultimele 7 potire pline cu
mânia lui Dumnezeu, deși cele 7 se vărsaseră pe pământ, „vino și-ți voi arăta mireasa nevasta
Mirelui„ și m-a dus pe un munte mare și înalt pentru a vedea Noul
Ierusalim ca nevastă mireasă.
Viziunea
Miresei are loc de pe un munte mare și înalt ca și natura evenimentului, în
timp ce prostituata cea mare este văzută dintr-un deșert ca și natura sa
Am
avut privilegiul să văd umbrele realităților, și toate aceste umbre se găsesc acum
în Ierusalim.
Lui
Moise lui David și
lui Solomon li s-au arătat realitățile și tot ce au făcut ei au fost
copii limitate.
Pavel
spunea Evreilor că toate erau doar umbre ale lucrurilor viitoare.
Nevasta
Mireasa Soția Mielului, descrise în
capitolul 21 din Apocalipsă, reprezintă prin formă și conținut o capodoperă pentru a cărei
descriere nu există un limbaj omenesc, poate nici îngeresc, să poată reda
farmecul și frumusețea acestui oraș plutitor în formă de cub,
spre deosebire de tot ce se mișcă în univers cu forme de sfere.
Mireasa
sau Biserica va fi răpită în pragul necazului cel mare prefigurată prin răpirea
lui Enoh înaintea potopului, și prin chemarea adresată lui Ioan din insula Patmos „suie-te
aici„ înaintea necazului.
Nu
avem pe tot parcursul evenimentelor apocaliptice nici un alt moment în care să
se vorbească de răpire în afara celui din cap 4 vers 1.
Mireasa
nu se putea coborî ca o cetate dacă mai întâi nu se urca, în virtutea făgăduinței din Apoc 3-10 „fiindcă ai
păzit cuvântul răbdării Mele te voi păzii și eu de ceasul încercării care are
să vină pe tot pământul„
Avem
dreptul și onoarea să gândim pozitiv.
Dar nimeni nu poate pretinde că deține absolutul și tot ce spune este „tabu„ privind interpretarea
Apocalipsei.
Totdeauna
mai este loc pentru ce este adevărat și frumos.
Care
sânt punctele forte ale Miresei descrise în acest capitol.
1
Este o cetate.
2
Este împrejmuită cu ziduri mari și înalte
3
Are 12 porți făcute fiecare dintr-o
bucată de mărgăritar având înscrise pe ele, numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel .
4
Are o pază îngerească de 12 îngeri, la cele douăsprezece porți.
5
Are 12 temelii pe care sânt scrise numele celor 12 apostoli unde numele lui
Iuda vânzătorul este înlocuit cu numele lui Matia, împodobite cu pietre prețioase.
Mireasa
are ca temelie învățăturile Domnului Isus transmise prin ce 12 apostoli iar ca porți cele 12 seminții ale lui Israel, din care
lipsește Dan fiind înlocuit cu
Manase fiul lui Iosif după citatul din Apoc.7 privind pe cei 144000.
În
Ioan 4 Domnul Isus ne amintește că mântuirea vine de la Evrei.
Mireasa reprezentată prin cubul orașului plutitor, avea 12 mii
de prăjini dimensiunile fiecărei laturi ale sale adică lungime înălțime și lățime.
S-a
estimat faptul că într-un asemenea oraș plutitor ar putea avea loc toți credincioșii din toate timpurile și din toate locurile.
„A
fost măsurat și
zidul cetății și acesta avea 144 de coți după măsura oamenilor,
căci cu această măsura aceasta măsura îngerul„ Apoc. 21-17.
Iară
apare multiplul cifrei 12 x 12 = 144 coți.
Zidul
totdeauna are rostul protecției simbolice, deoarece protecția este asigurată de prezența lui Dumnezeu în cetate.
Zidul
avea o înăltime de circa 70 de metri.
Cotul
este numit ca unitate de măsură a oamenilor, deoarece are lungimea din vârful
degetelor până la cot a unui om normal.
Zidul
era de Iaspis, și
cetatea de aur curat.
Temeliile
cetății erau împodobite cu pietre
scumpe de tot felul.
Pietrele
scumpe au proprietăți multiple și încă din antichitate se foloseau pentru puterile lor
miraculoase tămăduitoare, sincronizate cu cele douăsprezece constelații zodiacale, și pentru frumusețea lor unică de a reflecta
diferitele culori ale spectrului solar.
Dar
dacă frunzele pomilor sânt menționate că servesc la sănătatea oamenilor, tot ce este acolo
inclusiv puterea pietrelor prețioase au drept scop pacea armonia slava și frumusețea divină.
Iată
prezentarea biblică a celor douăsprezece pietre scumpe ale temeliei cetății.
Nr.
Den. biblică - Den. minerală- Form.chim.- Culoarea
1 IASPIS JASP Si O2. Galb-auriu
2 SAFIR SAFIR Al2 O3. ALBAS
3 Halchedon
CALCEDONIE Si O2.
Cul. cerului
4 SMARALD
Smarald Be3Al2Si6o18. Verde străl.
5 SARDONIX
SARDONIX Si O2. Roșu argint.
6 SARDIU CARNEOL Si O2. Cul. mierei
7 HRISOLIT CRISOLIT (MgFe)2,Sio4. Auriu transp
8 BERIL
Heliodor B3Al2(Si O3)6. Cul. mării
9 TOPAZ TOPAZ Al2Fe2(Si O4). Verde transp
10 HRISOPRAZ
CRISOPRAZ Si O2. Verde închis
11 IACINT HIACINT Zn Si O4. Cul. violetă
12 AMETIST
AMETIST Si O2. Cul. Purpuri
Din
cele 12 pietre prețioase ce stau la temelia cetății Noului Ierusalim 6 au aceiaș formulă chimică adică
Siliciu Oxid 2.
Cârpaciul
de mreje de malul Mării Tiberiadei Apostolul Ioan, a fost atât de mult
transformat de puterea Duhului Sfânt, încât cunoștințele sale în toate domeniile inclusiv
astronomia și
geologia au depășit
orice savant de pe pământ.
Toate
științele au de învățat de la dânsul, știința însă nu i-a oferit nimic,
în această revelație.
95%
din oamenii de știință sânt creștini, și noi promovăm știința și cultura, și orice descoperire în
domeniul științei este o revelație divină, dar pe Dumnezeu
î-L cunoaștem din Scripturi.
Nu
va fi nevoie de nici-o industrie pentru lumină, energie, construcții, căldură sau hrană nici
chiar de soare, deoarece Dumnezeu va fi totul în toți.
Toate
teoriile cosmografice cosmogonice au la bază legile fundamentale a atomului, în
sensul că atomi protoni neutroni, până la ultimele elemente microcosmice încă
nedescoperite sânt într-o continuă mișcare.
Potrivit
acestor teorii, Însuș Dumnezeu este introdus în această ecuație cum susțin Panteștii ce ace este o mare
eroare, deoarece Dumnezeu nu poate fi încorsetat de propriile Sale legi.
Potrivit
acestor capitole 21 și 22 din Apocalipsă în noua
creație soarele dispărând, vor dispare toate planetele
sistemului solar cu sateliții lor naturali, și pentru prima dată se vorbește despre ceva static în
univers sau în afara sa.
Dumnezeu
nu poate fi încorsetat de propriile sale legi, adică să fie prins în marele
vârtej ce caracterizează universul acesta din care și noi facem parte, și este posibil ca în afara
sa, să fie totuș
locul guvernării universale.
Aceste
două capitole ne introduc într-o nouă zidire ce nu se va mai baza pe legea
gravitației universale descoperită
de Newton, ci pe o nouă lege nerevelată încă.
Poate
acolo unde a fost răpit Ioan din grota insulei Patmos, este ceva static și o putere o înțelepciune infinită, pornind
din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului care coordonează
infinitul univers, după legile infailibile ale Creatorului.
Aceste
legi în anumite condiții date, generează multitudinea ființelor maritime, și terestre. În infinitul
univers alte legi generează apariția și dispariția unor astre cu planetele și sateliți lor.
„Mă
încurcă universul și nu pot gândii măcar.
Să
existe acest ceasornic fără-al său ceasornicar„. Voltaire.
Acum
omenirea ar muri dacă nu ar mai fi noapte.
Atunci
„Porțile cetăți nu se vor închide ziua
fiindcă în ea nu va mai fi noapte„ Apoc.21-15, ne mai fiind soare.
Odihna
nu se va căpăta prin somn, deoarece starea de față a lui Dumnezeu va răspunde tuturor
nevoilor ființelor
cerești, și dacă nu știm prea multe despre hrana
veciniciilor a ființelor cerești, știm totuș că pomul vieții care rodește în fiecare lună deși acolo va fi o altă unitate de
măsură a timpului, în lipsa soarelui, va oferii în fiecare lună roade diferite și poate oameni vor devenii
vegetarieni ca în grădina Edenului.
„Nu
voi mai bea din vinul acesta până-n ziua când î-L voi bea cu voi nou în împărăția lui Dumnezeu„ Matei
26-29.
Nu
știm cum va fi vinul
veciniciilor care este simbolul bucuriei, dar am cumpărat din Cezareia orașul lui Cezar de pe malul
mării Galilei 3 sticluțe de vin care nu avea deloc alcool parfumat cu un gust atât
de bun de nu poate fi comparat cu nimic din tot ce cunosc eu.
Dar
surprizele veciniciei nu privesc numai hrana, ci chiar infinite desfătări
vecinice Ps. 16
Acum
știm că orice viață se bazează pe sacrificarea
altor vieți, dar atunci totul va fi
diferit.
Când
scriu aceste rânduri după cutremurul devastator din Haiti un nou mare cutremur
de pământ a avut loc astăzi în Chile pe coasta apuseană a Americii de Sud 27
februarie 2010.
Trebuie
ca lucrurile dintâi să treacă pentru a veni ceruri noi și un pământ nou Apoc 21-1.
Prin
însăși definiția cerului și a pământului de acum, ca
fiind prima creațiune,
este sub înțeleasă
necesitatea adevăratei zidiri finale eterne.
Criza
generală care a început în anul 2008, a fost însoțită și de cutremure devastatoare începând
cu cel din Indonezia cu peste 300.000 de morți și continuând în permanență.
De
fapt toată istoria planetei noastre, tot prezentul și viitorul său va fi caracterizat de
cutremure prin care deși Dumnezeu vorbește, totuș oameni nu se trezesc din somnul
păcatului.
„Voi
mai clătina încă o dată cerul și pământul„ și ni se spune lucrul acesta tocmai pentru a învăța marele adevăr despre care
vorbea Apostolul Pavel la Evrei
11-13 că înaintașii noștrii, lucrurilor de acum, le-a urat
de bine de departe, mărturisind că sânt străini și călători pe acest pământ, fiind în
căutarea unei patrii a unei cetăți ce nu se clatină și care are temelii vecinice ca cea
relatată în acest capitol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu