PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - PECETLUIREA CELOR 144.000 DE MISIONARI EVREI

 Aici are loc pecetluirea celor 144.000 de misionari Evrei capitol socotit a fi prima paranteză deoarece, recolta pentru Dumnezeu a unui popor ce nu se poate număra ce depășește recolta tuturor secolelor precedente normal ar fi acest capitol a se afla între cap 16 și 18., fapt însă ce nu schimbă cu nimic datele problemei.

Ca primă informație minunată este faptul că mai întâi toți cei 144,000 au adus fiecare unul dintre neamuri așa cum ne relatează capitolul 14 unde împreună cu Domnul Isus pe muntele Sionului mai stăteau144000 denumiți ca fiind prima pârgă pentru Dumnezeu și Miel dintre neamurile pământului ce nu pot fi și nu trebuie confundați cu primii 144000 care sânt numai Evrei din cele 12 seminții.

Din capitolul următor 8, vedem un lucru foarte interesant, și anume imunitatea totală a celor ce au pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu cărora lăcustele cu otrava lor de viperă nu le pot face nici un rău.

Din Efeseni 1-13 vedem că  „noi după am auzit Cuvântul și am crezut în el am fost pecetluiți, pecete invizibilă care ne conferă prin analogie imunitatea împotriva lăcustelor infernale

Aici este important de relatat faptul că din cele douăsprezece seminții care au oferit fiecare câte douăsprezece mii de misionari, lipsește seminția lui Dan din nordul Israelului, ca o dovadă că din această seminție va apare Anticristul.

Iacov prin duhul său profetic când a rostit binecuvâtările ajungând la fiul său Dan, deodată se întristează definindu-l ca fiind un „șarpe pe drum o năpârcă (viperă) pe cărare mușcând călcâele calului făcând să cadă călărețul pe spate„ Geneza 49-17.

Având în vedere Duhul lui Dumnezeu acest fapt, ce se va petrece printre cei doisprezece copii ai lui Iacov ca și fapta lui Iuda printre cei doisprezece apostoli, Iacov cheamă pe cei doi copii ai lui Iosif născuți în Egipt, și î-i înfiază înainte de moarte, deciziile și hotărârile Patriarhilor în Biblie sânt considerate legi dând nume pomilor satelor orașelor, izvoarelor fântânilor etc.

În virtutea acestor prerogative Manase și Efraim devin copiii lui Iacov, iar Dan deoarece Anticristul va fi un Evreu din această seminție, nu mai poate oferii 12000 de misionari pentru evanghelizarea ce se va face în timpul Necazului cel Mare, locul lui Dan fiind luat de Manase cel înfiat, iar Iosif oferă  12000 de misionari ca unul din cei 12 fii ai lui Iacov.

Iacov apare astfel printre cei mai mari prooroci ai tuturor timpurilor. 

 Capitolul 7 reprezintă de fapt anticipat rezultatul biruitorilor din marea deflagrație a Necazului cel Mare.

Toate cele trei seturi de judecăți, adică ruperea celor 7 peceți, sunetul celor 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 potire, între judecata a șasea și a șaptea, au loc unele paranteze, iar în cazul de față este vorba de prezentarea celor 144000 de misionari Evrei  de talia lui Pavel între ruperea pecetei a 6-a și a pecetei a 7-a, tocmai pentru a separa numărul omului care este 6 de numărul Domnului care este 7.

PATMOS - CLEPSIDRA TIMPULUI - APOCALIPSA .............. CAPITOLUL 6 RUPEREA PRIMELOR 6 PECEȚI.

Capitolul 6 începe cu ruperea primelor 6 peceți adică, primul din cele 3 seturi de judecăți, acțiune executată personal de Domnul Isus. La ruperea primelor 4 peceți  apar patru cai primul alb, al doilea roșu al treilea negru și ultimul galben, primul simbolizând pe anticristul al doilea comunismul al treilea moartea iar cel de-al patrulea evident  doliul.

La ruperea pecetei a cinci ea au fost auzite glasurile martirilor de sub altar care cereau răzbunare.

Li s-a spus să mai aibă puțină răbdare ca să se împlinească numărul prestabilit, și li s-a dat noi haine albe. 

Acești martiri nu fac parte din cei din timpul Bisericii deoarece ei au fost primii la înviere și au plecat pe norii cerului, împreună cu cei ce vor fi în viață  la venirea Domnului Isus, pentru răpirea Miresei.

Ei sânt martirii ruperii primelor patru peceți ale căror suflete așteaptă sub altar, împlinirea numărul programat.

La ruperea pecetei a șasea a avut loc o mare catastrofă cu soarele și luna și o ploaie de meteoriți după care munții și ostroavele au fost mișcate, iar oamenii se rugau acum munților și dealurilor nu lui Dumnezeu, singurul care aude vede și poate interveni. 

După ruperea celor 6 peceți apare prima paranteză a Apocalipsei descrisă în următorul capitol.