PATMOS - CLEPSIDRA TIMPULUI - Cap. 9 LĂCUSTELE ȘI ÎNGERII EUFRATULUI.

Capitolul 9 din Apocalipsă este cel mai sumbru și greu de explicat din carte, deoarece se petrec fenomene care au cutremurat chiar pe îngeri cu atât mai mult pe noi oamenii.

La sunetul trâmbiței a cinci ea se coboară din cer un înger cu numele unei stele care primește cheia fântânii adâncului pe care o deschide, și iese un fum ca al  unui cuptor din care apar niște lăcuste cu otrava scorpionilor, ființe care deșii se hrănesc numai cu verdeață de data aceasta nu vor atinge nimic verde ci vor ataca numai oamenii,  care nu vor avea pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu relatată în cap 7, dar numai pentru cinci luni.

Aceasta este cea mai elocventă probă că cei 144.000 de misionari din cele 12 seminții ale lui Israel, nu vor fi loviți de atacurile lăcustelor, datorită pecetei divine.

Orice lucrare diabolică relatată în cartea Apocalipsei are totdeauna termen limitat, o scadență precisă, ca o dovadă că oricât de dureroasă este lupta, Dumnezeu are totdeauna totul sub controlul Său.

Oricât de variate pot fi părerile despre lăcuste, scorpioni, cai, etc. trebuie să admitem după relatările Apocalipsei, existența unei lumi infernale, a unor ființe ce nu pot fi descrise prin cuvinte omenești, cu toată inspirația profetică a lui Ioan.

Începând cu acest capitol 9 din Apocalipsă facem cunoștință cu ființe pentru care nu se găsesc termeni de comparație în nici-o limbă de pe pământ, și apariția sau dispariția lor, este legată în special de perioada ultimilor trei ani și jumătate ale Necazului cel Mare.

Toată lumea în toată istoria sa nu a auzit despre aceste ființe infernale, cum sânt lăcustele din fântâna adâncului, cai cu cozi de scorpii dragoni, fiare sinistre, deoarece, atâta timp cât Biserica este pe pământ, apariția acestor ființe a fost și este imposibilă le spune Apostolul Pavel Tesalonicienilor.

În general Apocalipsa nu este agreată și studiată de mulți tocmai pentru că prezintă lucruri greu de explicat.

Importanța Bisericii constă în aceia că este sarea pământului, care neutralizează tot ce poate face mai rău Diavolul pe pământ, și orice apariție diabolică va fi posibilă numai datorită răpirii Bisericii, în pragul Necazului cel Mare.

Când îngerul al șaselea a sunat din trâmbița  sa un glas din cele patru coarne ale Altarului i-a spus îngerului să se ducă să dezlege pe cei patru îngeri care stau legați la râul cel mare Eufrat care stau gata pentru ceasul ziua luna și anul acela și au fost deslegați ca să omoare a treia parte din oamenii de pe pământ.

Oștirea acestor patru căpetenii era compusă din douăzeci de mii ori zece mii de călăreți, de unde rezultă că fiecare înger căzut care stătea legat la fluviul Eufrat de la căderea lui Lucifer, avea în subordine cincizeci de milioane cai  de aceia această oștire de două sute de milioane a fost definită ca fiind, Cavaleria Iadului.

Ca și lăcustele acești cai aveau față de lei și din gurile lor ieșeau flăcări de foc fum și pucioasă iar cozile lor ca niște șerpi atacau producând moartea unei treimi din omenire.

Cu toate acestea, oameni nu s-au pocăit de faptele lor continuând să se închine idolilor și icoanelor lor.

Cifrele au mare importanță în Biblie, și faptul că cifra 4 este numărul pământului  având patru puncte cardinale, patru anotimpuri, patru vânturi etc. cei patru îngeri legați la Eufrat în Irakul de astăzi, erau patru mari căpetenii după numărul mare a oștirii lor.

Eufratul împarte această planetă a noastră, în numai două puncte cardinale, și anume Răsăritul și Apusul și acolo cândva a început istoria și poate tot acolo se  va și  sfârșii.

În anul 323 înainte de Domnul Isus, Alexandru Macedon dincolo de Eufrat, ș-a găsit sfârșitul în plină glorie, iar la începutul secolului trecut Japonia ajunsese la Eufrat, și acum în acelaș loc un permanent război are loc între Apus și Răsărit.

La ora actuală armata Chineză depășește ca număr restul armatelor lumii, și acum orice este posibil oricând.    

Fratele Domnului Isus Iuda în cartea  sa la versetul 6 referitor la cei patru îngeri legați la Eufrat scrie următoarele. „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri vecinice, în întuneric, pe îngerii care nu ș-au păstrat vrednicia, ci ș-au părăsit locuința„

 Așa cum am arătat mai sus, că orice lucrare diabolică are o scadență, această Cavalerie a  Iadului după ce va nimici a treia parte din oameni ca o judecată pentru păcatele lor, vor fi legați iară în lanțurile vecinice, pentru judecata lor finală.

PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - PECETLUIREA CELOR 144.000 DE MISIONARI EVREI

 Aici are loc pecetluirea celor 144.000 de misionari Evrei capitol socotit a fi prima paranteză deoarece, recolta pentru Dumnezeu a unui popor ce nu se poate număra ce depășește recolta tuturor secolelor precedente normal ar fi acest capitol a se afla între cap 16 și 18., fapt însă ce nu schimbă cu nimic datele problemei.

Ca primă informație minunată este faptul că mai întâi toți cei 144,000 au adus fiecare unul dintre neamuri așa cum ne relatează capitolul 14 unde împreună cu Domnul Isus pe muntele Sionului mai stăteau144000 denumiți ca fiind prima pârgă pentru Dumnezeu și Miel dintre neamurile pământului ce nu pot fi și nu trebuie confundați cu primii 144000 care sânt numai Evrei din cele 12 seminții.

Din capitolul următor 8, vedem un lucru foarte interesant, și anume imunitatea totală a celor ce au pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu cărora lăcustele cu otrava lor de viperă nu le pot face nici un rău.

Din Efeseni 1-13 vedem că  „noi după am auzit Cuvântul și am crezut în el am fost pecetluiți, pecete invizibilă care ne conferă prin analogie imunitatea împotriva lăcustelor infernale

Aici este important de relatat faptul că din cele douăsprezece seminții care au oferit fiecare câte douăsprezece mii de misionari, lipsește seminția lui Dan din nordul Israelului, ca o dovadă că din această seminție va apare Anticristul.

Iacov prin duhul său profetic când a rostit binecuvâtările ajungând la fiul său Dan, deodată se întristează definindu-l ca fiind un „șarpe pe drum o năpârcă (viperă) pe cărare mușcând călcâele calului făcând să cadă călărețul pe spate„ Geneza 49-17.

Având în vedere Duhul lui Dumnezeu acest fapt, ce se va petrece printre cei doisprezece copii ai lui Iacov ca și fapta lui Iuda printre cei doisprezece apostoli, Iacov cheamă pe cei doi copii ai lui Iosif născuți în Egipt, și î-i înfiază înainte de moarte, deciziile și hotărârile Patriarhilor în Biblie sânt considerate legi dând nume pomilor satelor orașelor, izvoarelor fântânilor etc.

În virtutea acestor prerogative Manase și Efraim devin copiii lui Iacov, iar Dan deoarece Anticristul va fi un Evreu din această seminție, nu mai poate oferii 12000 de misionari pentru evanghelizarea ce se va face în timpul Necazului cel Mare, locul lui Dan fiind luat de Manase cel înfiat, iar Iosif oferă  12000 de misionari ca unul din cei 12 fii ai lui Iacov.

Iacov apare astfel printre cei mai mari prooroci ai tuturor timpurilor. 

 Capitolul 7 reprezintă de fapt anticipat rezultatul biruitorilor din marea deflagrație a Necazului cel Mare.

Toate cele trei seturi de judecăți, adică ruperea celor 7 peceți, sunetul celor 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 potire, între judecata a șasea și a șaptea, au loc unele paranteze, iar în cazul de față este vorba de prezentarea celor 144000 de misionari Evrei  de talia lui Pavel între ruperea pecetei a 6-a și a pecetei a 7-a, tocmai pentru a separa numărul omului care este 6 de numărul Domnului care este 7.