Ioan
Botezătorul a trimis doi ucenici la Domnul Isus
pentru a-L întreba dacă Dânsul este Mesia
sau trebuie să mai aștepte pe un altul.
Eu,
citind acest fapt, parcă nu-mi venea să cred că
tocmai Ioan pune o astfel de întrebare, el
fiind cel mai autorizat să-L proclame ca Mesia. Dar Domnul Isus știa
că mulți,
la fel ca mine, se vor întreba cum de se poate așa
ceva când Ioan a auzit din cer recomandarea lui Dumnezeu - că este Fiul Său de
care trebuie să ascultăm, când a văzut cerul deschis și ce
este acolo, şi a văzut Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel și,
pentru a proteja o slăbiciune efemeră din viața lui
Ioan şi pentru a demonstra peste veacuri cum trebuie să ne comportăm față de
slăbiciunile altora, folosește binecuvântarea sau vorbirea de bine.
„Ce
ați
ieșit
să vedeți
în pustie, ...o trestie clătinată de
vânt?” - așa
părea a fi considerat Ioan, dar indiferent de considerația
altora, Domnul Isus vine cu binecuvântarea Sa, arătându-ne că este cel mai mare
om născut vreodată din femeie, în perioada vechiului legământ.
Întotdeauna
trebuie să vorbim de bine deoarece
judecata sau osânda este a Domnului și nu
a noastră. Apostolul Pavel ajunsese până acolo încât nici pe sine nu se mai
judeca, în dorința
sa de binecuvântare.
M-a
impresionat extraordinar de mult această
trăsătură de caracter - de a nu admite ca
un preaiubit al Său, așa cum de altfel suntem toți
copiii lui Dumnezeu, să fie considerat o trestie clătinată de vânt. Această lecție să
nu o uităm niciodată - de a binecuvânta ca să putem fi și noi
binecuvântați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu