Domnul Isus este definiţia binecuvântării.

Ioan Botezătorul a trimis doi ucenici la Domnul Isus

pentru a-L întreba dacă Dânsul este Mesia sau trebuie să mai aștepte pe un altul.

Eu, citind acest fapt, parcă nu-mi venea să cred că

tocmai Ioan pune o astfel de întrebare, el fiind cel mai autorizat să-L proclame ca Mesia. Dar Domnul Isus știa că mulți, la fel ca mine, se vor întreba cum de se poate așa ceva când Ioan a auzit din cer recomandarea lui Dumnezeu - că este Fiul Său de care trebuie să ascultăm, când a văzut cerul deschis și ce este acolo, şi a văzut Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel și, pentru a proteja o slăbiciune efemeră din viața lui Ioan şi pentru a demonstra peste veacuri cum trebuie să ne comportăm față de slăbiciunile altora, folosește binecuvântarea sau vorbirea de bine.

„Ce ați ieșit să vedeți în pustie, ...o trestie clătinată de

vânt?” - așa părea a fi considerat Ioan, dar indiferent de considerația altora, Domnul Isus vine cu binecuvântarea Sa, arătându-ne că este cel mai mare om născut vreodată din femeie, în perioada vechiului legământ.

Întotdeauna trebuie să vorbim de bine deoarece

judecata sau osânda este a Domnului și nu a noastră. Apostolul Pavel ajunsese până acolo încât nici pe sine nu se mai judeca, în dorința sa de binecuvântare.

M-a impresionat extraordinar de mult această

trăsătură de caracter - de a nu admite ca un preaiubit al Său, așa cum de altfel suntem toți copiii lui Dumnezeu, să fie considerat o trestie clătinată de vânt. Această lecție să nu o uităm niciodată - de a binecuvânta ca să putem fi și noi binecuvântați.

PATMOS CLEPSIDRA TIMPULUI - CAP. 10 GLASUL CELOR 7 TUNETE ȘI CĂRTICICA

Apostolul si Evanglelistul Ioan in Patmos

    Ca și la cele 7 peceți unde între a 6-a și a 7-a apare o paranteză adică pecetluirea celor 144000, și de data aceasta între trâmbița a 6-a și a 7-a apare o altă intermitență sau paranteză și anume apariția unui înger puternic din cap 10  la al cărui strigăt,  cele 7 tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Proorocul care auzise atâtea glasuri pe care le-a scris, a vrut  și de această dată să scrie ce au spus cele 7 tunete, dar a fost oprit imediat, deoarece limbajul tunetelor e imposibil de exprimat exact în cuvinte omenești, sau poate judecățile respective nu puteau fi suportate acum sau din alte motive necunoscute nouă încă nu i s-a îngăduit să le scrie.

Proorocul Ioan provenea dintr-o familie ce se numea a tunetului, de aceia cei doi frați Iacov și Ioan se numeau „Fii tunetului„.

Ei au întâlnit niște oameni care  scoteau draci în numele Domnului Isus dar nu mergeau după ei și i-au oprit, dar Domnul i-a mustrat pentru acest fapt spunând că „cine nu este împotriva noastră este pentru noi„ înlăturând astfel spiritul de sectă.

Astfel tocmai un fiu al tunetului aude glasul celor 7 tunete, singurul muritor, martorul unor judecăți în număr de 7 nescrise dar pronunțate.

De aici se trage natural concluzia că sânt 4 seturi de judecăți de câte 7 deoarece dacă nu era așa nu se vorbea despre acest set de jucăți al celor 7 tunete.

Îngerul mai face două anunțuri însemnate și anume că în clipa când va suna îngerul a 7-lea se va sfârși taina lui Dumnezeu pe pământ, iar proorocul este invitat să ia cărticica din mâna dreaptă a îngerului care stătea cu un picior pe mare și cu altul pe pământ, s-o mănânce constatând că această carte va fi dulce în gură, dar amară în pântece, și așa a fost.

Biblia este o carte cu două tăișuri, celor ce o cred le e mai dulce ca fagurul de miere, dar pentru  ceilalți, nu are decât durerea amară a judecății, nu pentru că au păcătuit ci pentru că nu  au crezut Cuvântul.

Resursele noastre sânt limitate, și proorocul Ioan mai avea multe de văzut și de scris iar îngerul oferă soluția divină.

Sânt mulți care vorbesc de la ei, iar Domnul spune că aleargă fără să fie trimiși, dacă Ioan nu mânca acea cărticică, nu mai putea scrie mai departe, iar noi trebuie să facem la fel dacă vrem să mergem mai departe, și să ne atingem ținta finală adică Cerul.