Această lume prin care călătorim spre infinit se numește Valea Plângerii Ps.84, pe care
cei ce se convertesc o transformă înt-un loc plin de izvoare, dar ceilalți lasă urme spre care vor fi obligați să privească în cea din urmă zi a
călătoriei, ne spune profetul.
Omul, dromaderă obosită, nu se
gândește că într-o zi va trebui să
se oprească din alergarea sa nebună ca să-și priveacă urmele lăsate în călătoria
sa.
Ce trebuie să fi fost pentru frații lui Iosif când au trebuit să se întâlneacă cu fratele lor
aruncat cândva de mult într-o groapă.
Trebuie să trăim prezentul în așa fel ca niciodată să nu regretăm trecutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu