PATMOS, CLEPSIDRA TIMPULUI - REVELAȚIA ULUITOARE DIN CAP 4.

 Primul om de pe această planetă care a putut vedea la fața locului modul de organizare al universului infinit a fost sfântul Apostol și Evanghelist Ioan într-o grotă din insula Patmos unde a fost exilat ca să moară.

 Așa cum Gagarin  a fost primul om care a văzut că pământul este rotund din prima navă cosmică, dar pentru că a zis că nu L-a întâlnit pe Dumnezeu, a doua oară L-a întâlnit dar ca Judecător, ne mai ajungând viu pe pământ.

Toate relatările din capitolul 4 ne arată o descriere a ultimei realități, deoarece dincolo de ce a văzut și auzit Ioan, categoric, nu mai e nimic, fiind obligat să cuprindă în limbajul omenesc limitat,  descrierea nemărginiri eterne.

Dacă relatările sale pot fi și sânt contestate, aceasta nu schimbă cu nimic realitatea așa cum dacă toți nevăzătorii ar decide la un consiliu al lor, că soarele nu există deoarece ei nu-l văd, prin aceasta nu ar schimba cu nimic realitatea actuală a soarelui.

Omenirea va continua să investească sute de miliarde de dolari, în cercetarea universului, dar după ce au scrutat universul patruzeci de miliarde ani lumină așa cum am spus mai sus, au declarat, că se află tot la marginile sale.

Filmând grota unde a fost scrisă această carte, am înțeles acolo că e ceva dincolo de cele mai moderne și sofisticate telescoape, revelația Divină, care nu se primește, în lumina reflectoarelor ci în adâncimea unei peșteri întunecate.

Dacă a existat și există progres în societatea umană, Biblia este acea ce a determinat aceasta, deoarece 95% din savanții lumii sânt creștini.

Dar realitățile eterne și spirituale, nu pot fi  descoperite în laboratoare, sau cu aparate astronomice, ci revelate.

Dacă toate resursele omenirii ar fi investite în cercetarea universului, niciodată informațiile obținute nu ar putea fi comparabile cu relatările din cap 4 al Apocalipsei.

Nu magnetismul, antimateria, magia, spiritismul, vor putea aduce informații despre realitatea ultimă, ci numai revelația autentică ce tinde să fie diabolic imitată, tendința maimuțelor și a celor ce se cred urmași ai lor.

Ioan a ieșit din mărginirea celor două constrângeri ale timpului și spațiului, pentru a vedea și relata nemărginirea, prin revelație autentică.

E un loc infinit pentru care se   folosește omenescul cuvânt Scaun, de pe care pornesc lumini și energii nedefinite, încadrat de un curcubeu reflectat de apele de deasupra întinderii, din ziua a doua a creațiunii.

Scaunul de domnie este înconjurat de 24 de lideri ce au 24 de cununi din aur și de aici începe uluitoarea revelație după care planeta noastră se sincronizează în timp cu sistemul de organizare al universului, deoarece Ioan nu a ajuns  în al treilea cer ca Pavel, ci chiar în Cerul Cerurilor vecinice.

Din punct de vedere astronomic în acest univers, numai pe planeta noastră ziua are 24 de ore, timp determinat de perioada de rotire în jurul axei sale, fapt unic în univers deoarece fiecare astru are un timp specific de rotație, ca și orice ființă omenească de pe pământ, unde datorită celor 42 de cromozomi, nici în 20 miliarde de ani probabilitatea de a de a se naște doi oameni la fel este exclusă, ca și timpul astronomic de 24 ore pentru două planete.

Totdeauna am crezut că planeta noastră este un astru pierdut în infinitul univers, dar după experiența din Patmos am  înțeles că aici pe tera este singurul loc unde a venit Fiul lui Dumnezeu, unde a murit a înviat și iarăș va  veni cu mărire și slavă.

E cert că Dumnezeu nu are decât un Fiu și dacă Fiul lui Dumnezeu a venit aici pentru a Se logodi și pentru a găsi o mireasă, atunci această planetă nu mai este un astru pierdut în infinit, ci un loc special destinat în conducerea universului.

Al doilea motiv care mi-a schimbat optica, e faptul că Dumnezeu a instituit prin legea lui Moise ca în toată perioada Vechiului Testament, din urmașii lui Aaron să se formeze 24 de cete preoțești care să se schimbe din oră în oră pentru slujba, spre slava lui Dumnezeu.

Astronomii Egipteni au făcut primul calendar cu 365 de zile anul și 24 de ore ziua, deci Evrei aveau informația timpului.

Sincronizarea timpului de pe tera de 24 ore, cu timpul universal văzut în cei 24 de lideri din jurul Scaunului de domnie, ne conduce la concluzia că planeta noastră este supravegheată tot timpul prin cei 24 de lideri, sau bătrâni ilders lideri în engleză.

Dar nu numai 24 de ore planeta noastră este protejată noi fiind via pe care Dumnezeu o udă în fiecare clipă.

Isaia 27-3.

S-ar putea interpreta și combinația fericită a celor 12 apostoli cu cele 12 seminții ale lui Israel.

Toate viziunile lui Ioan au fost declarate chiar de Dumnezeu că sânt vrednice de crezare și adevărate. Ap. 20-5.

Adică trebuie să acceptăm viziunile lui Julvern privind călătoriile sale imaginare pe lună deoarece s-au confirmat, iar sigură a lui Dumnezeu o punem la îndoială?

De altfel s-a confirmat faptul că tot ce este accesibil minții umane, în mod categoric este și posibil și aceasta depinde de gradul de sensibilitate profetic.

De fapt primul verset din capitolul 4 al Apocalipsei unde se vorbește despre o ușe deschisă în cer și despre cel dintâi glas muzical,  deschide infinite orizonturi pentru ori ce creștin practicant.

Ușa cerului se deschide, pe vertical celui ce nu avea nici-o ușă deschisă pe orizontal, un condamnat al imperiului Roman și exilat doar pentru mărturia lui Isus.

O ușe deschisă e totdeauna simbolul speranței. Am plecat din acea grotă subterană și întunecată cu sentimentul dureri, umilinței, infernale ce se poate administra unei ființe umane, lipsită de orice apărare.

Ori ce fiară sălbatică, orice șarpe putea intra acolo, dar dintr-o dată din acel abis, Ioan este chemat în armonia și muzicalitatea Paradisului.

Cred că o bună parte din cei aproape trei ani cât Ioan, a fost exilat în Patmos, trupul său a rămas acolo în stare vegetativă iar duhul său a fost așa cum ni se relatează chiar de Ioan, în locurile cerești.

Poate înclinația oamenilor de a vorbi mult acum  se bazează pe această premoniție că acolo totul este o melodie, ne mai având această posibilitate deși Petru ne spune că cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască.

Nimic nu este mai măreț și mai încurajator pentru un muritor acum și pururea, ca făgăduința că, oricând are intrarea deschisă în cer pe calea nouă și vie deschisă de Domnul la Calvar.